Bible Explorer

Biblia › Eșirea › 12

BOR 1914 · Capitolul 12 / 40

Eșirea 12

1Și au grăit Domnul către Moisì și Aaron în pământul Eghipetului, zicând:

2Luna aceasta este vouă începătură lunilor, cea dintâiu este vouă întru lunile anului.

3Grăește către toată adunarea fiilor lui Israil zicând: în ziua a zecea a lunii aceștia să ia fiecare câte un miel de fiecare casă pe rudenia sa.

4Iar de vor fi mai puțini în casă cât să nu fie de ajuns la un miel, să ia împreună cu sine pre vecinul său cel de aproape după numărul sufletelor, fiecare să-și numere lui’și câți îi va fi de ajuns la miel.

5Și să fie vouă mielul desăvârșit, parte bărbătească de un an să fie vouă, din miei și din iezi să luați.

6Și să-l țineți până la ziua a patrusprezecea a lunii acesteea, și să-l junghie toată mulțimea adunării fiilor lui Israil către seară.

7Și să ia din sânge și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragurile în casele unde-l vor mâncà pre el.

8Și să mănânce carnea friptă la foc în noaptea aceea, și azimele cu salată să le mănânce.

9Să nu-l mâncați crud nici fiert în apă, ci fript la foc, capul cu picioarele și cu măruntaile.

10Să nu lăsați nimic dintr’însul pe a doua zi, și os din el să nu zdrobiți; cele ce vor rămâneà din el până a doua zi cu foc să le ardeți.

11Și așà să-l mâncați pre el; mijloacele voastre fiind încinse și încălțămintele voastre în picioarele voastre și toegele voastre în mâinele voastre, și să-l mâncați de grabă că sunt paștile Domnului.

12Și voi trece prin pământul Eghipetului în noaptea aceasta, și voi omorî pre tot cel întâiu născut în pământul Eghipetului, dela om până la dobitoc, și asupra tuturor dumnezeilor Eghiptenilor voiu face izbândă eu Domnul.

13Și va fi sângele semn vouă pre casele în care veți fi voi, și voiu vedeà sângele și voiu acoperì pre voi, și nu va fi întru voi rană ca să pieriți când îi voiu bate în pământul Eghipetului.

14Și va fi vouă ziua aceasta pomenire, și o veți țineà sărbătoare Domnului întru toate neamurile voastre, lege veșnică o veți prăznuì pre dânsa.

15Șapte zile azime veți mâncà, și din ziua dintâiu veți scoate ce este dospit din casele voastre, tot cel ce din ziua dintâiu până în ziua a șaptea va mâncà dospit, se va pierde sufletul acela din Israil.

16Și ziua dintâiu se va chemà sfântă, și ziua a șaptea numită sfântă va fi vouă, tot lucrul de slujbă să nu faceți într’însele, fără numai ce va trebuì de mâncat fiecăruia suflet, aceasta numai veți face.

17Și veți păzì porunca aceasta, pentrucă în ziua aceasta voiu scoate puterea voastră din pământul Eghipetului, și veți țineà ziua aceasta întru neamurile voastre lege veșnică.

18Începând în a patrusprezecea zi a lunii dintâiu, de cu seara veți mâncà azime până la ziua a douăzeci și una a lunii până seara.

19Șapte zile aluat să nu se afle în casele voastre, tot cine va mâncà dospit, sufletul acela se va pierde dintru adunarea fiilor lui Israil; fie acela ori dintre venetici ori dintre moșnenii pământului.

20Tot ce este dospit să nu mâncați, ci în tot lăcașul vostru să mâncați azime.

21Și a chemat Moisì toată bătrânimea fiilor lui Israil și a zis către dânșii: mergeți și vă luați vouă miel după neamurile voastre și junghiați pasca.

22Și luați mănunchiu de isop și întingând în sângele cel de lângă ușă, ungeți pragul și amândoi stâlpii ușii din sângele care este lângă ușă, și voi nici unul să nu ieșiți din ușa casii voastre până dimineața.

23Și va trece Domnul să bată pre Eghipteni, și va vedeà sângele pre prag și pre amândoi stâlpii ușii, și va trece Domnul ușa și nu va lăsà pre cel ce pierde să intre în casele voastre să ucigă.

24Și veți păzì cuvântul acesta lege ție și fiilor tăi până în veac.

25Iar după ce veți intrà în pământul care vă va da vouă Domnul precum au grăit, păziți slujba aceasta.

26Și va fi de vor zice către voi fiii voștri: ce este slujba aceasta?

27Veți grăì lor: jertfă sunt paștile acestea Domnului, cum au acoperit casele fiilor lui Israil în pământul Eghipetului când au bătut pre Eghipteni; iar casele noastre le-au mântuit, și plecându-se poporul s’a închinat.

28Și ducându-se au făcut fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisì și lui Aaron, așà au făcut.

29Și a fost la miezul nopții au bătut Domnul pre tot întâiul născut în pământul Eghipetului, dela cel întâiu născut al lui Faraon care ședea pre tron, până la cel întâiu născut al roabei cei din temniță și până la tot cel întâiu născut a tot dobitocul.

30Și s’a sculat Faraon noaptea și slugile lui și toți Eghiptenii, și s’a făcut strigare mare în tot pământul Eghipetului, că nu erà casă în care să nu fie mort.

31Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron noaptea și le-a zis lor: sculați-vă și ieșiți din poporul meu și voi și fiii lui Israil mergeți și slujiți Domnului Dumnezeului vostru după cum ziceți.

32Și oile și boii voștri luând mergeți, și mă binecuvântați și pre mine.

33Și sileau Eghiptenii pre popor cu grabă să-l scoață pre el din pământul lor, că ziceau ei: toți vom murì.

34Și a luat poporul aluatul său mai înainte de a se dospì, legat în hainele sale pre umeri.

35Iar fiii lui Israil au făcut după cum a poruncit lor Moisì, și au cerut dela Eghipteni vase de argint și de aur și haine.

36Și au dat Domnul har poporului său înaintea Eghiptenilor și i-au împrumutat pre ei, și au jefuit pre Eghipteni.

37Și s’au ridicat fiii lui Israil din Ramesi spre Sochot, ca șase sute de mii de bărbați pedeștri, afară de cele ce aveau.

38Și amestecătură multă s’a suit împreună cu ei și oi și boi și vite multe foarte.

39Și au copt aluatul, care l-au scos din Eghipet turte de azime în spuză, pentrucă nu s’a dospit, că i-au scos pre ei Eghiptenii și n’au putut să aștepte, nici demâncare nu și-au făcut lor pre cale.

40Iar sălășluirea fiilor lui Israil, care au lăcuit în pământul Eghipetului și în pământul Hanaan, au fost ani patru sute treizeci.

41Și a fost după patru sute treizeci de ani, a ieșit toată puterea Domnului din pământul Eghipetului noaptea.

42Pază este Domnului, ca să-i scoață pre ei din pământul Eghipetului; noaptea aceea este pază Domnului ca toți fiii lui Israil să o păzească întru semințiile lor.

43Și au zis Domnul către Moisì și Aaron: aceasta este legea paștilor, tot cel de neam strein nu va mâncà din ele.

44Și pre tot robul ori cu argint cumpărat îl vei tăià împrejur, și atunci va mâncà din ele.

45Strein și năimit să nu mănânce din ele.

46Într-o casă se va mâncà și să nu scoateți din cărnuri afară din casă, și os să nu zdrobiți dintr’însul.

47Toată adunarea fiilor lui Israil să facă aceasta.

48Iar de va venì la voi vr’un nemernic să facă paști Domnului, veți tăià împrejur toată partea bărbătească, și atunci va venì să facă aceasta și va fi ca și moșneanul cel de pământ, tot cel netăiat împrejur nu va mâncà din ele.

49O lege va fi celui de loc și nemernicului, care va lăcuì între voi.

50Și au făcut fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisì și lui Aaron, așà au făcut.

51Și a fost în ziua aceea au scos Domnul pre fiii lui Israil din pământul Eghipetului împreună cu toată puterea lor.

Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org