Eșirea 32

1Și văzând norodul că a întârziat Moisì a se pogorî din munte, s’a adunat poporul la Aaron, și a zis lui: scoală-te și ne fă nouă dumnezei, carii să meargă înaintea noastră, că Moisì omul acela care ne-a scos pre noi din pământul Eghipetului, nu știm ce i s’a întâmplat.

2Și le-a zis lor Aaron: luați cerceii cei de aur din urechile femeilor voastre și a fetelor, și-i aduceți la mine.

3Și a luat tot norodul cerceii cei de aur, carii erau în urechile femeilor lor, și i-a adus la Aaron.

4Și i-a luat din mâinile lor, și i-a închipuit în tipar, și a făcut vițel turnat, și a zis: aceștia sunt dumnezeii tăi Israile, carii te-au scos din pământul Eghipetului.

5Și văzând Aaron, a zidit jertfelnic înaintea lui, și a strigat Aaron, zicând: mâine este sărbătoare Domnului.

6Și mânecând a doua zi a făcut arderi de tot, și a adus jertfă de mântuire, și a șezut norodul de a mâncat și a băut, și s’a sculat să joace.

7Și au grăit Domnul către Moisì, zicând: mergi de grab de te pogoară de aici, că fărădelege a făcut norodul tău, pre care l-ai scos din pământul Eghipetului.

8S’a abătut curând din calea care ai poruncit lor, și și-a făcut lor vițel, și s’a închinat lui, și a jertfit lui, și a zis:

9Aceștia sunt dumnezeii tăi Israile, carii te-au scos din pământul Eghipetului.

10Și acum lasă-mă, ca mâniindu-mă cu iuțime asupra lor să-i pierz pre ei, și te voiu face pre tine neam mare.

11Și s’a rugat Moisì înaintea Domnului Dumnezeu, și a zis: pentru ce Doamne te mânii cu iuțime pre norodul tău, pre care l-ai scos din pământul Eghipetului cu putere mare și cu brațul tău cel înalt?

12Ca nu cumvà să grăiască Eghiptenii, zicând: cu vicleșug i-a scos pre ei să-i ucigă în munți, și să-i piarză pre ei de pre pământ; oprește iuțimea mâniei tale, și te îmblânzește spre răutatea norodului tău.

13Adu-ți aminte de Avraam și de Isaac și de Iacov robii tăi, cărora te-ai jurat pre tine însuți, și ai grăit către ei, zicând: înmulți-voiu sămânța voastră ca stelele cerului de multă, și tot pământul acesta care ai zis să-l dai seminții lor, și să-l ție în veci.

14Și s’au îmblânzit Domnul, despre răutatea ce au zis să facă norodului său.

15Și întorcându-se Moisì s’a pogorît din munte, având în mâini cele două table ale legii; lespezi de piatră scrise pe amândouă părțile, deoparte și de cealaltă parte erau scrise.

16Și tablele lucrul lui Dumnezeu erau, și scrisoarea, scrisoarea lui Dumnezeu săpată în lespezi.

17Și auzind Isus glasul norodului strigând, a zis către Moisì: glas de războiu este în tabără.

18Iar Moisì a zis: nu este glas de ostași tari, nici glas de oameni slabi carii fug, ci glas de oameni beți auz eu.

19Și apropiindu-se de tabără a văzut vițelul și horele, și mâniindu-se cu iuțime Moisì, a aruncat din mâinile sale amândouă tablele, și le-a sfărâmat subt munte.

20Și luând vițelul care făcuse, l-a ars în foc, și l-a măcinat mărunt, și l-a presărat pe apă, și a adăpat cu el pre fiii lui Israil.

21Și a zis Moisì către Aaron: ce ți-a făcut norodul acesta, de ai adus preste ei păcat mare?

22Și a zis Aaron către Moisì: nu te mânià doamne, că tu știi cum este norodul acesta când se pornește.

23Că a zis mie: fă-ne nouă dumnezei, carii să meargă înaintea noastră, că Moisì omul acela care ne-a scos pre noi din pământul Eghipetului, nu știm ce i s’a întâmplat.

24Și am zis lor: la cine este aur adunați-l, și l-a adunat și l-a dat mie, și l-am aruncat în foc și a ieșit vițelul acesta.

25Și văzând Moisì norodul cum s’a risipit, că-i risipise pre ei Aaron spre bucurie neprietenilor lor.

26A stătut Moisì în ușa taberii, și a zis: cine este al Domnului să vie la mine, și s’au adunat la el toți fiii lui Levì.

27Și le-a zis lor: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: puneți fiecare sabia sa pre coapsă, și mergeți dela o poartă până la cealaltă poartă prin tabără, și ucideți fiecare pre fratele său, pre vecinul său și pre aproapele său.

28Și au făcut fiii lui Levì după cum le-a poruncii lor Moisì, și au căzut din norod în ziua aceea ca la trei mii de oameni.

29Și le-a zis lor Moisì: astăzi v’ați umplut mâinile voastre Domnului fiecare întru fiul și întru fratele său, ca să se deà preste voi binecuvântare.

30Iar a doua zi a zis Moisì către norod: voi ați săvârșit păcat mare, și acum mă voiu suì către Dumnezeu, ca să mă rog pentru păcatul vostru.

31Și s’a înnapoiat Moisì la Domnul, și a zis: rogu-mă Doamne, păcătuit-a norodul acesta păcat mare, făcându-și lui dumnezei de aur.

32Și acum de vei să ierți lor păcatul, iartă-l; iar de nu, șterge-mă pre mine din cartea ta, care ai scris.

33Și au zis Domnul către Moisì: pre cei ce au păcătuit înaintea mea, îi voiu șterge pre ei din cartea mea.

34Iar acum mergi, și povățuește pre poporul acesta la locul care ți-am zis ție, iată îngerul meu va merge înaintea feții tale; iar în ziua care voiu socotì, voiu aduce preste ei pedeapsă pentru păcatul lor.

35Și au bătut Domnul pre norod pentru facerea vițelului, care l-a făcut Aaron.