Eșirea 4

1Și a răspuns Moisì zicând: dar de nu vor crede ei mie și nu vor ascultà de glasul meu, că vor zice că nu s’au arătat ție Dumnezeu, ce voiu zice către ei?

2Și au zis lui Domnul: ce este aceea ce ai în mâna ta? Iar el a zis: toiag.

3Și au zis: aruncă-l pre pământ, și l-a aruncat pre el pe pământ și s’a făcut șarpe și a fugit Moisì de dânsul.

4Și au zis Domnul către Moisì: tinde mâna și-l apucă de coadă, și întinzând mâna l-a apucat de coadă, și s’a făcut toiag în mâna lui.

5Ca să crează ție, că ți s’au arătat Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

6Și i-au zis lui Domnul iarăși: bagă mâna ta în sânul tău, și a băgat mâna sa în sânul său, și a scos mâna sa din sânul său, și s’a făcut mâna lui leproasă ca zăpada.

7Și au zis iarăși: bagă mâna ta în sânul tău, și a băgat mâna sa în sânul său, și o a scos din sân, și iarăși s’a făcut în fața trupului.

8Și de nu vor crede ție și nu vor ascultà de cuvântul semnului celui dintâi, vor crede ție pentru cuvântul semnului celui de al doilea.

9Și va fi de nu vor crede ție pentru aceste două semne, nici vor ascultà de glasul tău, vei luà din apa râului și vei turnà pre uscat, și apa care o vei luà din rîu va fi sânge pre uscat.

10Și a zis Moisì către Domnul: rogu-mă Doamne, nu sunt vrednic ca mai ’nainte de ieri, nici ca mai înainte de alaltăieri, nici ca de când ai început a grăì slugii tale; slab la glas și zăbavnic la limbă sunt eu.

11Și au zis Domnul către Moisì: cine a dat gură omului? Sau cine a făcut rău la auz și surd, văzător și orb, au nu eu Dumnezeu?

12Și acum mergi, și eu voiu deșchide gura ta și te voiu învățà cele ce vei grăì.

13Și a zis Moisì: rogu-mă Doamne, alege pre altul puternic pre care vei trimite.

14Și mâniindu-se Domnul cu urgie pre Moisì, au zis: au nu iată Aaron fratele tău levitul? Știu că el vorbind va grăì în locul tău, și iată el va ieșì întru întîmpinarea ta și văzându-te se va bucurà întru sine.

15Și vei grăì către dânsul, vei pune cuvintele mele în gura lui și eu voiu deșchide gura ta și gura lui, și voiu învățà pre voi ce să faceți.

16Și el va grăì în locul tău către popor, și va fi gura ta, iar tu vei fi lui în cele către Dumnezeu.

17Și toiagul care s’a prefăcut în șarpe, îl vei luà în mâna ta, cu care vei face semnele.

18Și a mers Moisì și s’a întors la Iotor socrul său, și a zis: merge-voiu și mă voiu întoarce la frații mei cei din Eghipet, și voiu vedeà de trăesc încă. Și a zis Iotor lui Moisì: mergi sănătos, și după acele zile multe a murit împăratul Eghipetului.

19Și au zis Domnul către Moisì în Madiam: mergi, du-te în Eghipet; că au murit toți cei ce căutau sufletul tău.

20Și luându-și Moisì pre femeea sa și pruncii, i-a pus pre asinii săi și s’au întors în Eghipet, și a luat Moisì toiagul cel dela Dumnezeu în mâna sa.

21Și au zis Domnul către Moisì: mergând tu și întorcându-te în Eghipet, vezi toate semnele care le-am dat în mâna ta, să le faci pre ele înaintea lui Faraon. Iar eu voiu învârtoșà inima lui, și nu va lăsà poporul.

22Și tu vei zice lui Faraon: acestea zice Domnul: fiu întâiu născut al meu este Israil.

23Și am zis ție: lasă poporul meu ca să se închine mie, iar tu n’ai vrut să-l lași pre el, vezi dar, eu voiu ucide pre fiul tău cel întâiu născut.

24Și a fost pre cale unde a poposit, l-a întîmpinat pre el îngerul Domnului și cercà să-l omoare pre el.

25Și luând Sepfora o pietricică ascuțită a tăiat împrejur marginea trupului fiului său, și a căzut la picioarele lui, zicând: stătut-a sângele tăierii împrejur a fiului meu.

26Și s’a dus dela el, pentrucă a zis: stătut-a sângele tăierii împrejur a fiului meu.

27Și au zis Domnul către Aaron: mergi întru întîmpinarea lui Moisì în pustie, și s’a dus și s’a întâlnit cu dânsul în muntele lui Dumnezeu, și s’au sărutat amândoi.

28Și a vestit Moisì lui Aaron toate cuvintele Domnului, care le-au trimis și toate graiurile care i-au poruncit lui.

29Și au mers Moisì și Aaron și au adunat toată bătrânimea fiilor lui Israil.

30Și a grăit Aaron toate cuvintele acestea, care au zis Dumnezeu către Moisì.

31Și a făcut semnele înaintea poporului.

32Și a crezut poporul și s’a bucurat pentrucă au cercetat Dumnezeu pre fiii lui Israil și pentrucă au văzut necazul lor; și plecându-se poporul s’a închinat.