Eșirea 34

1Și au zis Domnul către Moisì: cioplește două table de piatră ca și cele dintâiu, și te suie la mine în munte, și voiu scrì pre table cuvintele ce erau pre tablele cele dintâiu pe care le-ai sfărâmat.

2Și te gătește dimineață, și te vei suì pre muntele Sinai, și vei stà înaintea mea acolo pre vârful muntelui.

3Și nimenea să nu se suie cu tine, și nimenea să nu se ivească în tot muntele; iar oile și boii, să nu pască aproape de muntele acela.

4Și cioplit-a Moisì două table de piatră ca și cele dintâiu, și mânecând de dimineață s’a suit în muntele Sinai, după cum i-au poruncit Domnul, și a luat Moisì cele două lespezi de piatră.

5Și s’au pogorît Domnul în nor, și a stătut Moisì înaintea lui, și a chemat numele Domnului.

6Și când au trecut Domnul înaintea lui, a strigat: Domnul Dumnezeu îndurat, și milostiv, îndelung răbdător, și mult milostiv, și adevărat.

7Cel ce păzește dreptatea și face milă la mii, cel ce șterge fărădelegile și nedreptățile și păcatele, și nu curățește pre cel vinovat, cel ce aduce fărădelegile părinților preste fii și preste fiii fiilor, preste al treilea și al patrulea neam.

8Și grăind Moisì s’a plecat pre pământ, și s’a închinat,

9Și a zis: de am aflat har înaintea ta, să meargă Domnul împreună cu noi, că norodul este tare la cerbice, și vei luà tu păcatele noastre și fărădelegile noastre, și vom fi ai tăi.

10Și au zis Domnul către Moisì: iată eu pui ție legătură înaintea a tot poporul tău, face-voiu lucruri mărite, care nu s’au făcut în tot pământul și în tot neamul, și va vedea poporul întru carii ești tu, lucrurile Domnului, că minunate sunt cele ce voiu face eu ție.

11Ia aminte toate câte poruncesc ție. Iată eu scoț dinaintea voastră pre Amoreu și pre Hananeu și pre Ferezeu și pre Heteu și pre Eveu și pre Ghergheseu și pre Ievuseu.

12Ia aminte, ca nu cumvà să pui legătură cu cei ce șed pre pământul întru care intri, ca să nu se facă piedecă întru voi.

13Capiștele lor să le dărâmați, și stâlpii lor să-i zdrobiți, și desișurile lor să le tăiați, și chipurile dumnezeilor lor să le ardeți în foc.

14Că nu vă veți închinà la alți dumnezei, că Domnul Dumnezeu nume răvnit, Dumnezeu răvnitor este.

15Ca nu cumvà să pui legătură cu lăcuitorii din acel pământ, și vor curvì după dumnezeii lor, jertfind dumnezeilor lor, și te vor chemà și vei mâncà din jertfele lor.

16Și vei luà din fetele lor pentru fiii tăi, și din fetele tale vei da feciorilor lor, și vor curvì fetele tale după dumnezeii lor, și vor curvì feciorii tăi după dumnezeii lor.

17Și dumnezei turnați să nu faci ție.

18Și sărbătoarea azimilor să o păzești; șapte zile vei mâncà azime, după cum am poruncit ție la vreme în luna cea dintâiu, pentrucă în luna cea dintâiu ai ieșit din Eghipet.

19Toată partea bărbătească ce deschide pântecele, a mea va fi, întâiu născutul vacei, și întâiu născutul oii;

20Iar întâiu născutul asinei vei răscumpărà cu oaie; și de nu-l vei răscumpărà, vei da prețul lui; tot cel întâiu născut al fiilor tăi vei răscumpărà, să nu te arăți înaintea mea deșert.

21Șase zile lucrează; iar a șaptea zi te vei odihnì, nu vei semănà, nici vei secerà.

22Și sărbătoarea săptămânilor vei face mie începătura secerii grâului, și sărbătoarea strângerii roadelor la mijlocul anului.

23De trei ori pe an se va arătà toată partea ta cea bărbătească înaintea Domnului Dumnezeului lui Israil.

24Căci când voiu scoate neamurile dinnaintea feții tale, și voiu lățì hotarele tale, nimenea nu va poftì pământul tău, când te vei suì să te arăți înaintea Domnului Dumnezeului tău în trei vremi ale anului.

25Să nu junghii preste aluat sângele jertfelor mele, și să nu rămână până dimineața jertfa praznicului paștilor.

26Pârga rodurilor pământului tău vei aduce în casa Domnului Dumnezeului tău. Să nu fierbi mielul în laptele mumei lui.

27Și au zis Domnul către Moisì: scrie cuvintele acestea, că pe aceste cuvinte voiu face cu tine și cu Israil legătură.

28Și a fost Moisì înaintea Domnului patruzeci de zile și patruzeci de nopți, pâine n’a mâncat și apă n’a băut, și a scris pre table cuvintele acestea ale legăturii, cele zece porunci.

29Iar când s’a pogorît Moisì din muntele Sinai având în mâini cele două table ale legii, nu știà că fața sa străluceà de când au grăit Dumnezeu lui.

30Deci Aaron și toți fiii lui Israil văzând pre Moisì și chipul feții sale fiind slăvit, se temeau a se apropià de el.

31Atunci Moisì i-a chemat pre ei, și s’a întors către dânsul Aaron și toate căpeteniile adunării, și a grăit lor Moisì.

32Și după aceasta s’au apropiat la dânsul toți fiii lui Israil, și le-a grăit lor toate câte i-au poruncit lui Domnul în muntele Sinai.

33Și când a încetat a grăì către ei, a pus acoperemânt pre fața sa.

34Iar când intrà Moisì înaintea Domnului să grăească lui, luà acoperemântul până ce ieșà. Și după ce ieșà, grăia tuturor fiilor lui Israil cele ce poruncise lui Domnul.

35Și vedeau fiii lui Israil fața lui Moisì, că erà slăvită, și-și acopereà Moisì fața sa până când intrà să grăiască cu dânsul.