Eșirea 9

1Și au zis Domnul către Moisì: intră la Faraon și vei grăì lui: acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: lasă să iasă poporul meu ca să-mi slujiască mie.

2Iar de nu vei vreà să lași pre poporul meu, ci încă-l ții pre el,

3Iată mâna Domnului va fi preste vitele tale cele din câmpii, și în cai și în asini și în cămile și în boi și în oi, moarte mare.

4Și voiu osebì minunat în vremea aceea între vitele Eghiptenilor și între vitele fiilor lui Israil, și nu vor murì din toate vitele fiilor lui Israil nici una.

5Și au dat Dumnezeu soroc, zicând: mâine va face Domnul cuvântul acesta pre pământ.

6Și au făcut Domnul cuvântul acesta a doua zi, și au murit toate vitele Eghiptenilor; iar din vitele fiilor lui Israil n’au murit nici una.

7Și văzând Faraon că din toate vitele fiilor lui Israil n’a murit nici una, s’a îngreoiat inima lui Faraon și n’a lăsat poporul.

8Și au grăit Domnul către Moisì și Aaron zicând: luați voi pline mâinile de spuză din cuptor, și să o împrăștie Moisì spre cer înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui.

9Și să se facă pulbere preste tot pământul Eghipetului, și vor fi pre oameni și pre vite rane și bășici fierbinți, în oameni și în vite în tot pământul Eghipetului.

10Și a luat spuză din cuptor înaintea lui Faraon, și a împrăștiat-o Moisì spre cer, și s’au făcut rane și bășici fierbinți pre oameni și pre vite.

11Și nu puteau vrăjitorii să steà înaintea lui Moisì pentru rane, că s’au făcut ranele în vrăjitori și în tot pământul Eghipetului.

12Și au învârtoșat Domnul inima lui Faraon, și nu i-a ascultat pre ei după cum au rânduit Domnul lui Moisì.

13Și au zis Domnul către Moisì: mânecă dimineață și stăi înaintea lui Faraon și vei grăì către el: acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: lasă pre poporul meu ca să-mi slujiască mie.

14Pentrucă în vremea aceasta eu voiu trimite toate bătăile mele în inima ta și a slugilor tale și a poporului tău, ca să vezi că nu este altul ca mine în tot pământul.

15Că acum trimițând mâna mea te voiu bate pre tine, și voiu omorî pre poporul tău cu moarte, și te vei zdrobì de pre pământ.

16Și pentru aceea ai fost cruțat până acum, ca să arăt întru tine puterea mea și ca să se vestească numele meu în tot pământul.

17Au doar te vei mai împrotivì tu poporului meu ca să nu-i lași pre dânșii?

18Iată eu voiu plouà în ceasul acesta mâine piatră multă foarte, cum n’a mai fost în Eghipet din ziua în care s’a făcut până în ziua aceasta.

19Acum dar grăbește să-ți aduni vitele tale și câte ai tu în câmp, pentrucă toți oamenii și vitele câte se vor aflà în câmp și nu vor intrà în casă, va cădeà preste ele piatră și vor murì.

20Cel ce se temeà de cuvântul Domnului din slugile lui Faraon, și-a adunat vitele sale în case;

21Iar cel ce n’a luat aminte cu cugetul său la cuvântul Domnului, a lăsat vitele în câmpii.

22Și au zis Domnul către Moisì: întinde mâna ta spre cer, și va fi piatră preste tot pământul Eghipetului și preste oameni și preste vite și preste toată iarba cea de pre pământ.

23Și a întins Moisì mâna spre cer, și Domnul au dat tunete și piatră, și curgeà foc pre pământ, și au plouat Domnul piatră preste tot pământul Eghipetului.

24Și erà piatră, și în piatră ardeà foc cu văpaie, și piatra erà multă foarte cum n’a mai fost în Eghipet din ziua în care s’a făcut în el neam.

25Și a bătut piatra în tot pământul Eghipetului dela om până la dobitoc, și toată iarba din câmp o a bătut-o piatra, și toate lemnele din câmpuri le-a zdrobit piatra.

26Numai în pământul Ghesem unde erau fiii lui Israil n’a fost grindină.

27Și trimițând Faraon a chemat pre Moisì și pre Aaron, și le-a zis lor: păcătuit-am acum, Domnul este drept, iar eu și poporul meu necredincios.

28Rugați-vă dar pentru mine către Domnul, și să înceteze a se mai face tunetele lui Dumnezeu și piatra și focul, și voiu lăsà pre voi, și mai mult nu veți rămâneà.

29Și a zis Moisì lui: dacă voiu ieșì din Cetate voiu întinde mâinile mele către Domnul, și tunetele vor încetà și piatra și ploaia nu va mai fi, ca să cunoști că al Domnului este pământul.

30Iar eu știu că și tu și slugile tale încă nu v’ați temut de Domnul.

31Și inul și orzul s’au stricat, că orzul erà înspicat și inul cu sămânță.

32Iar grâul și ovăzul nu s’au stricat, pentrucă erau târzii.

33Și a ieșit Moisì dela Faraon afară din Cetate și a întins mâinele către Domnul, și a încetat tunetele și piatra și ploaea n’a mai picat pre pământ.

34Iar văzând Faraon că au încetat ploaea și piatra și tunetele, a adaos încă a păcătuì și și-a îngreuiat inima sa și a slugilor sale.

35Și s’a învârtoșat inima lui Faraon, și n’a lăsat pre fiii lui Israil după cum au grăit Domnul lui Moisì.