Eșirea 8

1Și au zis Domnul către Moisì: intră la Faraon și vei grăì către dânsul, acestea zice Domnul: lasă pre poporul meu ca să slujiască mie.

2Iar de nu vei vreà să-l lași, iată eu bat toate hotarele tale cu broaște.

3Și va vărsà rîul broaște, și suindu-se broaștele vor intrà în casele tale și în cămările așternuturilor tale și pre paturile tale și în casele slugilor tale și într’ale poporului tău și în aluaturile tale și în cuptoarele tale.

4Și preste tine și preste slugile tale și preste poporul tău se vor sui broaștele.

5Și au zis Domnul către Moisì: grăește lui Aaron fratelui tău: întinde cu mâna ta toiagul tău spre rîuri spre lacuri și spre bălți, și scoate broaște pre pământul Eghipetului.

6Și a întins Aaron mâna spre apele Eghipetului și a scos broaște, și s’a suit broasca și a acoperit tot pământul Eghipetului.

7Și au făcut așà și vrăjitorii Eghiptenilor cu vrăjile lor și au scos broaște pre pământul Eghipetului.

8Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron, și a zis: rugați-vă pentru mine către Domnul, și să ià broaștele dela mine și dela poporul meu, și voiu lăsà pre ei și vor jerfì Domnului.

9Și a zis Moisì către Faraon: rânduește mie când să mă rog pentru tine și pentru slugile tale și pentru poporul tău, ca să piară broaștele dela tine și dela poporul tău și din casele voastre, și numai în rîu să rămâie.

10Iar el a zis: mâine; și a răspuns: voiu face după cum ai zis, ca să vezi că nu este altul afară de Domnul.

11Și se vor ridicà broaștele de la tine și din casele voastre și din curți și dela slugile tale și dela poporul tău, și numai în rîu vor rămâneà.

12Și au ieșit Moisì și Aaron de la Faraon, și a strigat Moisì către Domnul ca să piară broaștele după cum făgăduise lui Faraon.

13Și au făcut Domnul după cum a zis Moisì, și au murit broaștele din case și din curți și din țarine.

14Și le-au adunat grămezi grămezi, și s’a împuțit pământul.

15Și văzând Faraon că s’a făcut ușurare, s’a îngreuiat inima lui și nu a ascultat de dânșii după cum au grăit Domnul.

16Și au zis Domnul către Moisì; grăește lui Aaron: întinde cu mâna toiagul tău și lovește țărâna pământului, și va fi mușița între oameni și în vite și în tot pământul Eghipetului.

17Și a întins Aaron cu mâna toiagul său și a lovit țărâna pământului, și s’a făcut mușița între oameni și în vite și în toată țărâna pământului, și s’a făcut mușița în tot pământul Eghipetului.

18Și au făcut așà și vrăjitorii cu vrăjile lor ca să scoață mușița, și n’au putut; și s’a făcut mușița între oameni și în vite.

19Și au zis vrăjitorii către Faraon: degetul lui Dumnezeu este acesta. Și s’a învârtoșat inima lui Faraon și nu i-a ascultat pre ei după cum au grăit Domnul.

20Și au zis Domnul către Moisì: mânecă dimineață și stai înaintea lui Faraon, și iată el va ieșì la apă, și vei grăì către el: acestea zice Domnul: lasă pre poporul meu ca să-mi slujiască în pustie.

21Iar de nu vei vreà să lași pre poporul meu, iată eu voiu trimite preste tine și preste slugile tale preste poporul tău și preste casete voastre muscă câinească; și se vor umpleà casele Eghiptenilor de muscă câinească și pământul pre care sunt ei.

22Și voiu mărì în ziua aceea pământul Ghesem în care poporul meu se află, preste care nu va fi muscă câinească, ca să vezi că eu sunt Domnul Dumnezeu a tot pământul.

23Și voiu osebì între poporul meu și între poporul tău, și mâine va fi semnul acesta pre pământ.

24Și au făcut Domnul așà, și a venit musca cea câinească mulțime, în casele lui Faraon și în casele slugilor lui și în tot pământul Eghipetului, și s’a prăpădit pământul de musca cea câinească.

25Și a chemat Faraon pre Moisì și pre Aaron zicând: mergeți și jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pământul acesta.

26Și a zis Moisì: nu este cu putință a se face așà, că cele ce sunt urâciune Eghiptenilor vom să jertfim Domnului Dumnezeului nostru, și de vom jertfì cele ce sunt urâciune Eghiptenilor înaintea lor, cu pietre ne vor ucide.

27Cale de trei zile vom merge în pustie, și vom jertfì Dumnezeului nostru precum ne-au zis nouă Domnul.

28Și a zis Faraon: eu vă voiu lăsà pre voi să ieșiți și veți jertfì Domnului Dumnezeului vostru în pustie, dar să nu vă întindeți a merge departe, rugați-vă dar pentru mine către Domnul.

29Și a zis Moisì: vezi, eu voiu ieșì dela tine și mă voiu rugà către Dumnezeu, și se va duce musca cea câinească dela tine și dela slugile tale și dela poporul tău mâine; dar să nu mai adaogi Faraoane a înșelà ca să nu lași poporul să jertfească Domnului.

30Și a ieșit Moisì dela Faraon și s’a rugat către Dumnezeu.

31Și au făcut Domnul după cum a zis Moisì, și au ridicat musca cea câinească dela Faraon, dela slugile lui și dela poporul lui, și n’a rămas nici una.

32Și a îngreoiat Faraon inima sa și în vremea aceasta, și n’a vrut să lase poporul.