Prorocul Ilie și văduva din Sarepta

Cornelis van Poelenburch · c. 1630
Galeria Națională de Artă, Washington

Cornelis van Poelenburch din Utrecht a pictat acest panou mic pe la 1630, după ani petrecuți la Roma. Ca multe dintre lucrările lui, este mai ales un peisaj italian însorit cu ruine antice, iar povestea e spusă de figuri mici.

În colțul din dreapta jos, un bătrân într-o mantie roșie se apleacă spre o femeie tânără care îngenunchează înaintea lui, întinzându-și mâna. Un băiat din spatele ei duce o legătură de vreascuri. De jur împrejur, oamenii își văd de treburile zilei printre coloane și arcade prăbușite.

Din text

Ilie merge la Sarepta și întâlnește la poarta cetății o văduvă care „adunà lemne” (3 Împărați 17:10)

Ea are un fiu (3 Împărați 17:12)

„Adu-mi puțină apă într’un vas să beau” (3 Împărați 17:10)

Ale artistului

Ruine romane — o coloană, arcade acoperite de plante — în locul porții unui oraș fenician

Văduva îngenuncheată; fiul ducând vreascurile

Călători, o femeie cu un coș pe cap, un călăreț

Detalii

Ilie

Un bătrân într-o mantie roșie se apleacă și vorbește.

Văduva

O femeie tânără în albastru îngenunchează și își întinde mâna.

Vreascuri

Un băiat din spatele ei duce o legătură de vreascuri.

Ruine romane

O coloană și un arhitrav prăbușite, ca acelea pe care pictorul le văzuse la Roma.

Arcade vechi

O arcadă de cărămidă care se năruie, acoperită de plante.

Trecători

O femeie trece cu un coș pe cap.

Cornelis van Poelenburch, Dutch, c. 1594/1595–1667. National Gallery of Art, Washington (Gift of Joseph F. McCrindle in honor of John Thomas Rowe, Jr., 2004.101.2) · Oil on panel · NGA Open Access: "Images of these works are available free of charge for any use, commercial or non-commercial, under Creative Commons Zero (CC0)." (NGA open data: published_images.csv openaccess = 1)

Versetele

3 Împ 17:8–16Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: Scoală-te și mergi în Sareta Sidonului, și vei lăcuì acolo, că iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească. Și s’a sculat și a mers în Sareta, și a venit la poarta cetății, și iată acolo o femeie văduvă adunà lemne, și a strigat Ilie în urma ei, și a zis ei: adu-mi puțină apă într’un vas să beau. Și a mers să ia, și a strigat în urma ei Ilie, și a zis: adu-mi și o bucată de pâine în mâna ta, și voiu mâncà, și a zis femeia: Viu este Domnul Dumnezeul tău, de este la mine azimă de pâine, fără numai o mână de făină într’o vadră, și puțin untdelemn într’un urcior, și iată eu adun vr’o două lemnișoare, și voiu merge și voiu face aceasta mie și fiilor mei, și vor mâncà, și vom murì. Și a zis către dânsa Ilie: cutează, intră și fă după cuvântul tău, ci să-mi faci întâiu mie de acolo o azimă mică, și să-mi aduci; iar ție și feciorilor tăi vei face mai pre urmă. Că acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: vadra de făină nu va scădeà, și urciorul de untdelemn nu se va împuținà până la zilele întru care va da Domnul ploaie pre pământ. Și a mers femeia și a făcut după cuvântul lui Ilie, și i-a dat lui și au mâncat el și ea și feciorii ei, Și vadra de făină n’a scăzut, și urciorul cu untdelemn nu s’a împuținat, după cuvântul Domnului cel ce au grăit prin gura lui Ilie.