Apocalipsis 10

1Și am văzut alt înger tare pogorându-se din cer, îmbrăcat cu nor și curcubeu erà pre capul lui și fața lui ca soarele și picioarele lui ca stâlpii de foc.

2Și aveà în mâna sa cărticică deschisă, și a pus piciorul lui cel drept pre mare, iar cel stâng pre pământ,

3Și a strigat cu glas mare, precum răcnește leul, și când a strigat, au grăit cele șapte tunete glasurile sale.

4Și când au grăit cele șapte tunete glasurile sale, vream să scriu; și am auzit glas din cer zicând mie: pecetluește cele ce au grăit cele șapte tunete și acestea nu le scrie.

5Și îngerul pre care l-am văzut stând pre mare și pre pământ, și-a ridicat mâna sa spre cer.

6Și s’a jurat pre cel ce este viu în vecii vecilor, care au zidit cerul și cele ce sunt într’însul și pământul și cele ce sunt într’însul, și marea și cele ce sunt într’însa, că vreme mai mult nu va fi.

7Ci în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va vreà să trâmbițeze, se va săvârșì taina lui Dumnezeu, precum bine au vestit robilor săi prorocilor.

8Și glasul care l-am auzit din cer, iarăș a vorbit cu mine și a zis: mergi de ià cărticica cea deschisă în mâna îngerului ce stă pre mare și pre pământ.

9Și m’am dus la înger și am zis lui: dă’mi mie cărticica. Și mi-a zis: ià-o și o mănâncă pre ea, și va amărî pântecele tău; iar în gura ta va fi dulce ca mierea.

10Și am luat cărticica din mâna îngerului și o am mâncat pre ea; și erà în gura mea dulce ca mierea, și după ce o am mâncat, s’a amărît pântecele meu.

11Și îmi zice mie: trebue tu iarăș să prorocești la noroade și la neamuri și la limbi și la împărați mulți.