Apocalipsis 5

1Și am văzut în dreapta celui ce ședeà pre Scaun carte scrisă dinlăuntru și dinafară, pecetluită cu șapte peceți.

2Și am văzut pre un înger tare strigând cu glas mare: cine este vrednic a deschide cartea și a deslegà pecețile ei?

3Și nimeni nu puteà în cer, nici pre pământ, nici supt pământ, a deschide cartea, nici a o vedeà pre ea.

4Iar eu plângeam mult, că nimeni nu s’a aflat vrednic a deschide și a cetì cartea, nici a o vedeà pre ea.

5Și unul din bătrâni zice mie: nu plânge, iată a biruit leul cel din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea și să deslege cele șapte peceți ale ei.

6Și am văzut, și iată în mijlocul Scaunului și al celor patru viețuitori, și în mijlocul bătrânilor, un Miel stând ca și cum ar fi fost junghiat, având coarne șapte și ochi șapte, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul.

7Și au venit și au luat cartea din dreapta celui ce ședea pre Scaun.

8Și când au luat cartea cei patru viețuitori, și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute, și năstrăpi de aur pline de tămâieri, care sunt rugăciunile sfinților.

9Și cântă cântare nouă, zicând: vrednic ești să iei cartea și să deșchizi pecețile ei; că te-ai junghiat și ne-ai răscumpărat pre noi lui Dumnezeu cu sângele tău din toată seminția și limba și norodul și neamul;

10Și ne-ai făcut pre noi Dumnezeului nostru, împărați și preoți; și vom împărățì pre pământ.

11Și am văzut și am auzit glas de îngeri mulți împrejurul Scaunului și a viețuitorilor și a bătrânilor, și erà numărul lor miriade de miriade și mii de mii;

12Zicând cu glas mare: vrednic este Mielul carele s’au junghiat ca să ià puterea și bogăția și înțelepciunea și tăria și cinstea și slava și bună cuvântarea.

13Și toată făptura care este în cer și pre pământ și supt pământ și cele ce sunt în mare și cele ce sunt într’însele toate, am auzit zicând: celui ce șade pre Scaun și Mielului fie bună cuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor.

14Și cei patru viețuitori, ziceau Amin. Și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut și s’au închinat celui viu în vecii vecilor.