Biblia › Apocalipsis › 22
BOR 1914 · Capitolul 22 / 22
Apocalipsis 22
1Și mi-a arătat mie rîu limpede al apei vieței, luminos ca cristalul, ieșind din Scaunul lui Dumnezeu și al Mielului.
2În mijlocul uliței ei, și a rîului de o parte și de alta, lemnul vieței, făcând roduri douăsprezece, în fiecare lună dându’și rodul său; și frunzele lemnului spre sănătatea neamurilor.
3Și tot blestemul nu va mai fi acolo; și Scaunul lui Dumnezeu și al Mielului vor fi într’însa; și slugile lui vor slujì lui;
4Și vor vedeà fața lui și numele lui pre frunțile lor.
5Și noapte nu va fi acolo; și trebuință nu au de făclie, și de lumina soarelui; că Domnul Dumnezeu îi luminează pre ei; și vor împărățì în vecii vecilor.
6Și mi-a zis mie: aceste cuvinte sunt credincioase și adevărate; și Domnul Dumnezeul sfinților proroci au trimes pre îngerul său să arate robilor săi cele ce trebue să fie degrab.
7Iată viu degrab; fericit este cel ce păzește cuvintele prorociei cărței acesteia.
8Și eu Ioan cel ce văz și auz acestea. Și când am auzit și am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului ce îmi arătà mie acestea.
9Și îmi zice: vezi, nu; că dimpreună cu tine rob sunt, și cu frații tăi prorocii și cu cei ce păzesc cuvintele cărței acesteia; lui Dumnezeu te închină.
10Și îmi zice: să nu pecetluești cuvintele prorociei cărței acesteia; că vremea aproape este.
11Cel ce face strâmbătate, mai facă strâmbătate; și cel ce se spurcă, mai spurce-se; și cel drept, mai facă dreptate; și cel sfânt, mai sfințească-se.
12Iată viu degrab; și plata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia precum va fi fapta lui.
13Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, cel dintâiu și cel de pre urmă.
14Fericiți cei ce fac poruncile lui, ca să fie stăpânirea lor preste lemnul vieței și pre porți să intre în cetate.
15Iar afară câinii și fermecătorii și curvarii și ucigașii și închinătorii de idoli și tot cel ce iubește și face minciună.
16Eu Iisus am trimes pre îngerul meu ca să mărturisească vouă acestea în biserici. Eu sunt rădăcina și sămânța lui David, steaua cea strălucitoare și de dimineață.
17Și duhul și mireasa zic: vino. Și cel ce aude să zică: vino. Și cel însetat să vie. Și cel ce voește, ià apa vieței în dar.
18Că mărturisesc la tot cel ce aude cuvintele prorociei cărței acesteia. De va adăogà cinevà la acestea, va pune Domnul Dumnezeu preste el toate ranele cele scrise în cartea aceasta;
19Și de va scoate cinevà din cuvintele cărței prorociei acesteia, va scoate Dumnezeu partea lui din cartea vieței și din cetatea cea sfântă și din cele scrise în cartea aceasta.
20Zice cel ce mărturisește acestea: așà, viu curând, Amin. Așà, vino, Doamne Iisuse.
21Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi toți, Amin.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org