Apocalipsis 14

1Și am văzut, și iată, un Miel stând pre muntele Sionului, și cu el o sută patruzeci și patru de mii, carii aveau numele Tatălui lui, scris pre frunțile lor.

2Și am auzit glas din cer, ca un glas de ape multe, și ca un glas de tunet mare; și glas am auzit de alăuturi zicând cu alăutele lor;

3Și cântă ca o cântare nouă înaintea Scaunului, și înaintea celor patru viețuitori, și a bătrânilor; și nimeni nu puteà cunoaște cântarea, fără numai cele o sută patruzeci și patru de mii, cei cumpărați de pre pământ.

4Aceștia sunt cari cu muieri nu s’au întinat; că sunt feciorelnici. Aceștia sunt cari merg după Miel ori unde se va duce. Aceștia sunt cumpărați din oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului.

5Și în gura lor nu s’a aflat vicleșug; că nevinovați sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu.

6Și am văzut alt înger sburând în mijlocul cerului, având evanghelie veșnică ca să binevestească celor ce lăcuesc pre pământ, și la tot neamul și semințiea și limba și norodul,

7Zicând cu glas mare: temeți-vă de Dumnezeu, și dați lui slavă; că a venit ceasul judecăței lui; și vă închinați celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.

8Și alt înger a urmat, zicând: a căzut, a căzut Vavilonul, cetatea cea mare, că din vinul mâniei curviei ei a adăpat toate neamurile.

9Și al treilea înger a urmat lor, zicând cu glas mare: oricine se închină hiarei și chipului ei, și ià semnul ei pre fruntea sa, sau pre mâna sa,

10Și acesta va beà din vinul mâniei lui Dumnezeu, cel dres neamestecat în paharul mâniei lui; și se va chinuì cu foc și cu piatră pucioasă înaintea sfinților îngeri, și înaintea Mielului;

11Și fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; și nu au odihnă ziua și noaptea, cei ce se închină hiarei și chipului ei, și cel ce ià semnul numelui ei.

12Aici este răbdarea sfinților; aici cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.

13Și am auzit glas din cer zicând mie, scrie: fericiți cei morți, cari în Domnul mor de acum, așà, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelele lor; iar faptele lor, vor urmà cu ei.

14Și am văzut și iată nor alb, și cel ce ședeà pre nor asemenea cu Fiu al Omului, având pe capul lui cunună de aur, și în mâna lui secere ascuțită.

15Și alt înger a eșit din biserică strigând cu mare glas celui ce ședeà pre nor: trimite secera ta, și seceră; că ți-a venit ție ceasul de a secerà; că s’a uscat secerișul pământului;

16Și a aruncat cel ce ședeà pre nor secera sa pre pământ; și s’a secerat pământul.

17Și alt înger a eșit din biserica cea din cer, având și el seceră ascuțită.

18Și alt înger a ieșit din jertfelnic, având stăpânire preste foc; și a strigat cu glas mare celui ce aveà secera cea ascuțită, zicând: trimite secera ta cea ascuțită, și culege strugurii viei pământului; că s’au copt strugurii ei.

19Și a aruncat îngerul secera lui pre pământ, și a cules viea pământului, și o a pus în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20Și s’a călcat teascul afară de cetate, și a ieșit sânge din teasc, până la frâele cailor, de o mie și șasesute de stadii.