Apocalipsis 19

1Și după acesta am auzit ca un glas mare de gloată multă în cer, zicând: aliluia, mântuirea și slava și cinstea și puterea, Domnului Dumnezeului nostru;

2Că adevărate și drepte sunt judecățile lui; că au judecat pre curva cea mare, care a stricat pământul cu curviea sa, și a izbăvit sângele robilor săi din mâna ei.

3Și a doua oară a zis: aliluia, și fumul ei se sue în vecii vecilor.

4Și au căzut bătrânii cei douăzeci și patru și cei patru viețuitori și s’au închinat lui Dumnezeu celui ce șade pre Scaun, zicând: Amin; aliluia.

5Și glas din Scaun a ieșit, zicând: lăudați pre Dumnezeul nostru, toți robii lui, și cei ce vă temeți de dânsul, și cei mici și cei mari.

6Și am auzit ca un glas de gloată multă și ca un glas de ape multe și ca un glas de tunete tari, zicând: aliluia, că au împărățit Domnul Dumnezeu atotțiitorul.

7Să ne bucurăm și să ne veselim, și să dăm slava lui; că a venit nunta Mielului, și muierea lui s’a gătit pre sine.

8Și s’a dat ei ca să se îmbrace cu vison curat și strălucit; că visonul sunt îndreptările sfinților.

9Și îmi zice mie, scrie: fericiți cei chemați la cina nunței Mielului. Și îmi zice mie: aceste cuvinte adevărate sunt ale lui Dumnezeu.

10Și am căzut înaintea picioarelor lui ca să mă închin lui. Și îmi zice mie: vezi, nu împreună cu tine rob sunt, și cu frații tăi cari au mărturiea lui Iisus; lui Dumnezeu te închină; că mărturiea lui Iisus este duhul prorociei.

11Și am văzut cerul deschis, și iată un cal alb; și cel ce ședeà pre el se chemà credincios și adevărat, și întru dreptate judecă și dă răsboiu.

12Ochii lui ca para focului, și pre capul lui steme multe; având nume scris, care nimeni nu’l știe, fără numai el.

13Și îmbrăcat în haină văpsită cu sânge; și se chiamă numele lui: Cuvântul lui Dumnezeu.

14Și oștile cele din cer urmau după el pre cai albi, îmbrăcați fiind în vison alb și curat.

15Și din gura lui iese sabie ascuțită, ca, cu dânsa să lovească neamurile; și el le va paște pre ele cu toiag de fier; și el calcă teascul vinului mâniei și iuțimei lui Dumnezeu atotțiitorului.

16Și are preste haina și preste coapsa sa numele scris: Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

17Și am văzut pre un înger stând în soare; și a strigat cu glas mare, zicând tuturor pasărilor celor ce sboară în mijlocul cerului: veniți și vă adunați la cina marelui Dumnezeu;

18Ca să mâncați trupuri de împărați și trupuri de căpitani și trupurile celor tari și trupurile cailor și ale celor ce șed pre ei și trupurile tuturor celor slobozi și celor robi și celor mici și celor mari.

19Și am văzut pre hiară și pre împărații pământului, și oștile lor adunate ca să facă răsboiu cu cel ce șade pre cal, și cu oastea lui.

20Și s’a prins hiara, și cu ea prorocul cel mincinos, care a făcut semnele înaintea ei, cu care a amăgit pre cei ce au luat semnul hiarei, și pre cei ce s’au închinat chipului ei. Vii s’au aruncat amândoi în iazărul cel de foc care arde cu piatră pucioasă.

21Și ceilalți s’au ucis cu sabiea celui ce ședeà pre cal, care ieșià din gura lui; și toate pasările s’au săturat din trupurile lor.