Înțelepciunea lui Solomon 9

1Dumnezeul părinților și Doamne al milii! Cel ce ai făcut toate cu cuvântul tău.

2Și cu înțelepciunea ta ai orânduit pre om, ca să stăpânească preste zidirile cele făcute de tine.

3Și să cârmuească lumea cu cuviință și cu dreptate, și cu suflet drept să facă judecată.

4Dă’mi mie înțelepciunea, care stă aproape de scaunul tău și nu mă lepădà din slugile tale.

5Că sluga ta sunt eu și fiul slujnicei tale, om slab și cu vieață scurtă, și mai puțin a înțelege judecata și legile.

6Că de va și fì cinevà desăvârșit între fiii oamenilor, de’i va lipsì înțelepciunea cea dela tine, întru nimic se va socotì.

7Tu mai ’nainte m’ai ales pre mine împărat poporului tău și judecător fiilor și fetelor tale.

8Zis-ai să zidesc Biserică în muntele cel sfânt al tău și în cetatea lăcuinții tale jertfelnic în asemănarea cortului celui sfânt, care mai nainte l-ai gătit dintru început.

9Și cu tine este înțelepciunea, care știe faptele tale și care erà de față când ai făcut lumea și care știe, ce este plăcut înaintea ochilor tăi și ce este drept întru poruncile tale, trimite-o pre ea din sfintele ceruri și dela scaunul slavei tale.

10Trimite-o pre ea, ca să fie cu mine întru ostenele, și să cunosc ce este bine plăcut înaintea ta.

11Că aceea toate le știe și le înțelege și mă va povățuì întru lucrurile mele înțelepțește și mă va păzì întru mărirea sa.

12Și vor fì primite lucrurile mele, și voiu judecà pre poporul tău cu dreptate, și voiu fì vrednic de scaunul tatălui meu.

13Că ce om va cunoaște sfatul lui Dumnezeu? Sau cine va pricepe ce voiește Dumnezeu?

14Că gândurile muritorilor sunt cu frică, și cu greșală cugetele lor.

15Că trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul și lăcuința cea pământească apasă pre mintea cea cu multă grijă.

16Și abià chibzuim cele de pre pământ, și cele ce ne sunt în mâini cu osteneală le aflăm; iar cele din ceruri, cine le-a cercat?

17Și sfatul tău cine’l va cunoaște, de nu vei dà tu înțelepciune? Și de nu vei trimite pre Duhul tău cel sfânt dintru cele înalte?

18Că așà să se îndrepteze cărările celor de pre pământ,

19Și să se învețe oamenii cele plăcute ție, și cu înțelepciunea să se mântuiască.