Înțelepciunea lui Solomon 5

1Atunci va stà cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feței celor ce l-au necăjit pre dânsul, și a celor ce n’au băgat în seamă ostenelele lui.

2Și văzându’l pre el, se vor turburà cu cumplită frică, și se vor mirà de minunata lui mântuire.

3Și vor zice întru sine căindu-se, și pentru împuținarea duhului vor suspinà zicând: acesta este, pre care noi l-am avut oarecând de rîs și pildă de batjocură.

4Noi cei fără de minte vieața lui o am socotit nebunie și sfârșitul lui fără de cinste.

5Și cum s’a socotit între fiii lui Dumnezeu, și între sfinți soarta lui este?

6Rătăcit-am dar dela calea adevărului, și lumina dreptăței nu ne-a strălucit nouă, și soarele nu ne-a răsărit nouă.

7Umplutu-ne-am de cărările fărădelegei și ale pierzărei, și am umblat pre cărări neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.

8Ce ne-a folosit nouă trufiea? Și avuțiea cu fală, ce ne-a adus nouă?

9Toate acestea ca umbra au trecut, și ca o veste ce aleargă pre aproape.

10Ca corabia care trece prin valurile apei, ale căreia treceri nu se află urma, nici calea umblărei ei în valuri.

11Sau ca pasărea ce sboară în aer, a căreia nici semn de călătorie nu se află.

12Ci cu aripile bătând vânt ușor, și despicându’l cu sila pornirei, mișcând aripile se preumblă, și după aceasta nu se află semnul umblărei într’însul.

13Sau ca săgeata, săgetând la locul însemnat, aerul împărțindu-se îndată iar se împreună, în cât nu se știe pre unde a trecut.

14Așà și noi după ce ne naștem ne sfârșim, și nici un semn de faptă bună nu avem a arătà, ci întru răutatea noastră ne sfârșim.

15Că nădejdea celui necredincios este ca praful ce’l spulberă vântul, și ca bruma care se gonește de vifor subțire, și ca fumul care se împrăștie de vânt, și ca pomenirea unui oaspet, ce trece într’o zi.

16Iar drepții în veac vor fì vii, și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii dela cel prea înalt.

17Pentru aceasta vor luà împărăția podoabei și stema frumuseței din mâna Domnului, că cu dreapta sa îi va acoperì pre ei, și cu brațul său îi va scutì pre ei.

18Luà-va toată arma râvna lui, și va întrarmà făptura spre izbânda vrăjmașilor.

19Îmbrăcà-se-va în zaoa dreptăței, și’și va pune luiș coif judecata cea nefățarnică.

20Luà-va pavăză nebiruită sfințeniea și va ascuțì cumplită mânie ca o sabie și va da război împreună cu el lumea asupra celor fără de minte.

21Merge-vor drept nemeritoare săgețile fulgerilor și ca dintr’un arc bine încordat al norilor la țintă vor lovì.

22Și din mâniea cea svârlitoare de pietre pline se vor arunca grindinile.

23Întărâtà-se-va asupra lor apa mării și rîurile îi vor înnecà de năprasnă.

24Stà-va împrotiva lor duhul puterii, și ca un vifor îi va vânturà pre ei, și va pustiì tot pământul fărădelegea, și răutatea va răsturnà scaunele puternicilor.