Înțelepciunea lui Solomon 4

1Mai bine este a nu aveà prunci și a aveà bunătate, că nemurire este întru pomenirea ei, că și la Dumnezeu se cunoaște bunătatea, și la oameni.

2Și când este de față o urmează, și dacă se duce o doresc, și în veac cununată petrece, biruind nevoința celor nepângărite biruințe.

3Iar mulțimea pruncilor celor necredincioși nu se va folosì, și din odraslele pruncilor nu se va înrădăcinà adânc, nici va fì temeiu întărit.

4Că de va și odrăslì câtăvà vreme în stâlpări, cu sminteală fiind se vor clătì de vânt și de puterea vânturilor se vor desrădăcinà.

5Împrejur se vor frânge ramurile lor nefiind desăvârșite, și rodul lor nefiind copt, și nu bun la mâncare și de nici un folos.

6Că fiii cei ce se nasc din paturile cele fărădelege, mărturii sunt răutăței asupra părinților întru cercetarea lor.

7Iar dreptul de se va sfârșì, mai înainte întru odihnă va fì.

8Că bătrânețele sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor;

9Și căruntețele sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrânețelor vieață nespurcată.

10Plăcut lui Dumnezeu fiind l-au iubit, și viețuind între păcătoși s’a mutat.

11Răpitu-s’a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșale sufletul lui.

12Că râvna răutăței întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate.

13Sfârșindu-se curând au plinit ani îndelungați.

14Că plăcut erà Domnului sufletul lui, pentru aceasta s’au grăbit a’l scoate din mijlocul răutăței.

15Iar popoarele văzând, n’au cunoscut, nici au pus în gând una ca aceasta, că dar și milă este întru cuvioșii lui și cercetare întru aleșii lui.

16Iar dreptul murind va osândì pre necredincioșii cei vii, și tinerețele cele curând săvârșite pre bătrânețele nedreptului cele de mulți ani.

17Că vor vedeà sfârșitul înțeleptului, nu vor cunoaște ce au sfătuit pentru dânsul, și spre ce l-a întemeiat pre el Domnul.

18Vedeà-vor și vor defăimà, iar Domnul îi va batjocorì pre ei, și după aceasta vor cădeà cu necinste și cu ocară între cei morți în veac.

19Că îi va rupe în două pre ei fără de glas, și’i va aruncà cu fața în jos, și îi va clăti pre dânșii din temelie, și până la cel de pre urmă se vor pustiì întru durere și pomenirea lor va pierì.

20Că vor veni întru cugetul greșalelor sale spâimântați, și’i vor mustrà pre dânșii de față, fărădelegile lor.