Înțelepciunea lui Solomon 12

1Că duhul tău cel nestricat este întru toate.

2Pentru aceea pre cei ce cad, câte puțin îi mustri, și aducându-le aminte cu ce păcătuesc, îi înveți ca să se înstreineze dela răutate, și să crează întru tine Doamne.

3Că pre lăcuitorii cei de demult ai sfântului tău pământ i-ai urît.

4Pentrucă făceau lucruri vrăjmășești de fermecături și jertfe necurate.

5Și pre omorîtorii de prunci cei nemilostivi, și pre cei ce mănâncă cele dinlăuntru ale trupurilor omenești, și sânge.

6Și pre părinții ucigătorii sufletelor celor fără de ajutor ai vrut a’i pierde prin mâinele părinților noștri din mijlocul Dumnezeeștei tale taine.

7Ca acest pământ, care decât toate este mai cinstit înaintea ta, lăcuitori vrednici să primească pre fiii lui Dumnezeu.

8Ci și acestora, ca unor oameni ai iertat, și ai trimis înainte alergători taberii tale viespi, ca pre ei pre încet să’i piarză.

9Nu pentrucă doar cu răsboiu n’ai fì putut supune pre cei necredincioși drepților, sau cu hiare groaznice, sau cu cuvânt cumplit odată să’i pierzi;

10Ci judecând pre încet le dai loc de pocăință, nu neștiind că viclean este neamul lor și firească răutatea lor, și înlăuntru răsădită, și cum că nu se va schimbà gândul lor în veac.

11Pentrucă din început a fost sămânță blestemată, nici pentrucă te temi de cinevà le dai iertare păcatelor lor.

12Că cine va zice ție: ce ai făcut? Sau cine va stà împrotiva judecății tale? Sau cine va face vină ție de neamurile cele pierite care le-ai făcut tu? Sau cine va venì izbânditor asupra ta pentru oamenii cei nedrepți?

13Că nu este Dumnezeu afară de tine, care să aibă grijă de toate, ca să arăți că nu cu nedreptul ai judecat.

14Nici împărat, nici tiran va puteà să caute cu ochii asupra ta pentru cei ce i-ai pierdut.

15Ci drept fiind tu, cu dreptate toate le cârmuești, că strein lucru socotești puterii tale să osândești pre cel ce nu trebue a se pedepsì.

16Că puterea ta este începutul dreptății, și pentrucă ești Stăpân a toate, acestea faci ca să ierți tuturor.

17Că putere arăți tu, cel ce nu te încrezi, că după săvârșirea puterii îți arăți tăriea, și întru cei ce cunosc, îndrăznirea aceasta o mustri;

18Iar tu cel ce stăpânești preste putere, cu blândețe judeci, și cu multă îngăduință ne cârmuești pre noi, că la tine este puterea când vrei.

19Și ai învățat pre poporul tău prin lucruri ca acestea, că se cade să fie drept și iubitor de oameni, și bună nădejde ai făcut fiilor tăi, că le dai să se pocăiascà de păcate.

20Că de vreme ce pre vrăjmașii fiilor tăi, cei ce erau vinovați de moarte, cu atâta rugăciune și umilință i-ai certat, dându-le vreme și loc, prin care să se mântuiască de răutate.

21Cu câtă luare aminte ai judecat pre fiii tăi, cu a cărora părinți jurământuri și legături ai făcut pentru făgăduinți bune.

22Deci când ne cerți pre noi, pre vrăjmașii noștri de zece mii de ori îi bați ca să avem grijă de bunătatea ta judecând; iar noi când ne judecăm, așteptăm milă.

23Pentru aceea și pre cei ce au trăit întru nebuniea vieții cu strâmbătate, printr’ale lor urâciuni i-ai chinuit.

24Că pre căile rătăcirii departe au rătăcit, dumnezei socotind a fì cele ce și între dobitoacele vrăjmașilor sunt necinstite, înșelându-se ca pruncii cei fără de înțelepciune.

25Pentru aceea ca pruncilor neînțelepți, le-ai trimis judecată de batjocură;

26Iar cei ce prin necazuri și prin certări nu s’au îndreptat, dreapta judecată a lui Dumnezeu vor simți.

27Că de cele ce ei, când pățeau rele se scârbeau de cele ce le socoteau a fì dumnezei, când au văzut că cu acelea se ceartă, au cunoscut pre Dumnezeul cel adevărat, pre care odinioară au fost tăgăduit că l’au cunoscut; pentru aceea osânda cea mai de pre urmă a venit asupra lor.