Înțelepciunea lui Solomon 15

1Iar tu Dumnezeul nostru ești bun și drept, îndelung răbdător, și cu milă cârmuești toate.

2Că de am și păcătuit, ai tăi suntem noi cei ce cunoaștem puterea ta, și nu vom păcătuì, știind că ai tăi suntem socotiți.

3Că a te cunoaște pre tine, dreptate desăvârșit este, și a ștì puterea ta, rădăcina nemurirei este.

4Că nu ne-a înșelat pre noi socoteala meșteșugului celui rău al oamenilor, nici umbra zugrăviturilor, osteneala cea fără de roadă, chipul cel întinat cu multe feluri de văpsele.

5A cărora vedere la cei fără de minte spre batjocură vine, și poftește chipul mortului, vedere fără suflare.

6Iubitorii celor rele vrednici sunt să aibă nădejdea într’acelea, și cei ce le fac și cei ce le poftesc și cei ce se închină lor.

7Că olarul pământ moale călcând cu osteneală face spre slujba noastră orice, și din acelaș pământ a făcut și vase curate de slujbă, și împrotivă toate asemenea, care vase de ce treabă să fie, judecă olarul.

8Și cel zădarnic ostenitor face zeu deșert dintr’acelaș lut, cel ce cu puțin mai înainte din pământ au fost făcut, și după puțin se va întoarce iarăș de unde s’au luat, când se va cere să deà sufletul, cu care este dator.

9Ci are el grije, nu pentrucă se ostenește, sau că are vieață scurtă, ci se întrece cu meșterii cei de aur și de argint și urmează pre faurii cei de aramă și își ține cinste că face lucruri deșarte.

10Cenușă este inima lui și decât pământul mai slabă nădejdea lui și decât lutul mai necinstită este vieața lui.

11Că n’a cunoscut pre cel cel ce l-au făcut pre el și pre cel ce i-au însuflat lui suflet lucrător și pre cel ce i-au suflat duh de vieață;

12Ci a socotit, că vieața noastră este jucărie și traiul nostru târg de câștig, că se cade, zic, ori de unde și din rău a câștiga.

13Că acesta se știe pre sine, că mai mult decât toți păcătuește, cel ce din lucru de pământ face vase săpate, care lesne se sparg;

14Ci toți aceștia sunt mai nebuni și mai ticăloși decât sufletul pruncului, vrăjmașii poporului tău, carii îl asupresc pre el.

15De vreme ce pre toți idolii neamurilor i-au socotit dumnezei, carii nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu trag aer, nici cu urechile n’aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăe, nici cu picioarele nu umblă,

16Pentrucă om i-a făcut pre ei; și cel ce s’a împrumutat de duh i-a zidit pre ei, că nici un om nu poate să facă pre Dumnezeu asemenea sieși.

17Ci muritor fiind, mort face cu mâini fărădelege, că mai bun este el decât idolii săi, că el este viu, iar aceia nicidecum.

18Și dobitoacelor celor mai urîte se închină, că alăturându-se cu nebuniea, decât celelalte sunt mai rele.

19Nici așà frumoase sunt la vedere între dobitoace, cât să le poftim; iar ei au fugit și de lauda lui Dumnezeu și de binecuvântarea lui.