Înțelepciunea lui Solomon 8

1Și ajunge dela margini până la margini cu tărie și întocmește toate cu folos.

2Aceasta o am iubit și o am căutat din tinerețile mele, și am cercat să mi-o aduc mie mireasă, și m’am făcut iubitor frumusețelor ei.

3Neamul său cel bun îl mărește petrecerea care o are împreună cu Dumnezeu, și stăpânul tuturor o au iubit pre ea.

4Pentrucă ea învață știința lui Dumnezeu, și alege lucrurile lui.

5Și de este bogățiea câștigare poftită în vieață, ce este mai bogat decât înțelepciunea, care toate le lucrează?

6Iar dacă lucrează înțelepciunea, cine este mai bun meșter decât ea, din cele ce sunt?

7Și de iubește cinevà dreptatea, ostenelele ei sunt faptele bune, că învață trezvirea și înțelepciunea, dreptatea și bărbățiea, decât care nimic nu este mai de folos în vieața oamenilor.

8Și de poftește cinevà a ștì multe, știe cele trecute, și cele viitoare le semuește, știe întorsurile cuvintelor și dezlegările întrebărilor celor întunecate, semne și minuni mai ’nainte cunoaște, și întâmplările vremilor și ale anilor.

9Judecat-am drept aceea să o aduc pre aceasta să viețuiască cu mine, că știu că mă va sfătuì cele bune, și’mi va fì mângâere în griji și în necazuri.

10Și voiu aveà pentru dânsa mărire întru mulțime, și cinste la cei bătrâni tânăr fiind eu.

11Ascuțit mă voiu aflà la judecată, și înaintea celor puternici minunat voiu fì.

12Când voiu tăceà vor aștepta, și când voiu grăi vor luà aminte și de voiu grăì eu mai mult, își vor pune mâna la gură.

13Aveà-voiu pentru dânsa nemurire și pomenire veșnică voiu lăsà la cei după mine.

14Voiu cârmuì popoare și neamuri se vor supune mie.

15Teme-se-vor de mine auzind tiranii cei groaznici, la mulțime mă voiu vedeà bun și la războiu viteaz, intrând în casa mea, mă voiu odihnì cu ea.

16Că n’are amărăciune petrecerea cu ea, nici durere viețuirea cu ea, ci veselie și bucurie.

17Aceasta socotind întru mine și grijind în inima mea, că este nemurire întru cunoașterea înțelepciunii.

18Și întru prieteșugul ei desfătare bună și întru ostenelele mâinilor ei avuție nesfârșită și întru petrecerea vorbii cu ea înțelepciune, și cinste împreunarea cuvintelor ei, încunjurat-am căutând, ca să o iau pre ea la mine.

19Și am fost prunc isteț și suflet am avut bun.

20Și mai vârtos precum eram bun, am venit în trup nespurcat.

21Și am cunoscut eu, că nu voiu fì într’alt chip răbdător, de nu’mi va dà Dumnezeu, și aceasta erà a înțelepciunei, a ștì al cui este darul, și m’am rugat Domnului și m’am umilit înaintea lui și am zis din toată inima mea: