Înțelepciunea lui Solomon 2

1Că au zis întru sine cugetând nedrept: puțină este și cu necaz vieața noastră, și nu este lecuire împrotiva morței omului, și nu s’a cunoscut cel ce s’au întors dela iad.

2Că din nimic ne-am făcut, și după aceasta vom fì, ca și cum n’am fì fost, că fum este răsuflarea în nările noastre, și cuvântul scântee care mișcă inima noastră.

3Care stingându-se, cenușă se va face trupul și duhul se va vărsà ca aerul cel moale.

4Și numele nostru se va uità cu vreme, și nimeni nu’și va aduce aminte de lucrurile noastre, și va trece vieața noastră ca urma norului, și se va risipì ca negura, când se gonește de razele soarelui, și se îngreuiază de fierbințeala lui.

5Că umbră trecătoare este vieața noastră, și nu este întoarcere sfârșitului nostru, că s’au pecetluit și nimeni nu se va întoarce.

6Veniți dar, și să ne desfătăm cu bunătățile cele de acum, și să ne slujim cu făptura, ca și cu tinerețile degrab.

7De vin de mult preț și de miruri bine mirositoare să ne umplem și să nu ne treacă floarea vremei.

8Să ne încununăm cu flori de trandafir până nu se veștejesc.

9Nimeni dintru noi să nu fie neîmpărtășit desmerdărei noastre, pretutindenea să lăsăm semne de veselie, că aceasta este partea noastră, și soarta aceasta.

10Să asuprim pre săracul cel drept, și să nu ne fie milă de văduvă, nici de căruntețele bătrânului cele de mulți ani să nu ne rușinăm.

11Și tăriea noastră să ne fie nouă lege dreaptă, că ce este slab de nici o treabă nu este.

12Deci cu vicleșug să vânăm pre cel drept, că de nici un bine nu ne este nouă, și se împrotivește lucrurilor noastre, și ne impută nouă păcatele legii, și dovedește păcatele învățăturii noastre.

13Se zice pre sine, că are cunoștința lui Dumnezeu, și fiul lui Dumnezeu pre sine se numește.

14Făcutu-s’a nouă spre dovedirea cugetelor noastre.

15Greu ne este nouă și a’l vedeà, că vieața lui nu este ca a celorlalți, și schimbate sunt cărările lui.

16Necurați suntem socotiți înaintea lui, și se ferește de căile noastre ca de niște necurății, fericește cele mai de pre urmă ale drepților și se laudă, că are tată pre Dumnezeu.

17Deci să vedem de sunt cuvintele lui adevărate, și să ispitim cele ce se vor întâmplà lui.

18Că de este dreptul fiul lui Dumnezeu, îl va apărà pre el, și’l va scoate din mâna celor ce’i stau împrotivă.

19Cu ocară și cu muncă să’l cercăm pre el, ca să cunoaștem blândețele lui, și să ispitim răbdarea răului lui.

20Cu moarte urîtă să’l judecăm, pentrucă va fì socoteala lui din cuvintele lui.

21Acestea au gândit și au rătăcit, că i-au orbit pre ei răutatea lor.

22Și n’au cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici au nădăjduit plata dreptății, nici au ales cinstea sufletelor celor curate.

23Că Dumnezeu au zidit pre om spre nestricăciune, și după chipul ființei sale l-au făcut pre el.

24Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume, și’l ispitesc pre el cei ce sunt din partea lui.