Înțelepciunea lui Solomon 13

1Că deșerți sunt toți oamenii din fire, cari nu cunosc pre Dumnezeu, de vreme ce din bunătățile cele ce se văd n’au putut să cunoască pre cel ce este, nici luând aminte la lucruri n’au cunoscut pre meșter.

2Ci sau focul, sau vântul, sau aerul cel iute, sau cursul stelelor, sau apa cea puternică, sau luminătorii cerului au socotit că sunt dumnezei cârmuitori lumei.

3Care lucruri pentrucă se desfătau cu frumusețea lor, le socoteau că sunt dumnezei, cunoască, cu cât decât acestea este mai bun Stăpânul; că el cel ce însuș este începătorul frumuseței le-au făcut pre acelea;

4Iar de se minunează de putere și de lucrare, să înțeleagă dintr’acestea, cu cât este mai puternic cel ce le-au făcut pre ele.

5Că din mărimea frumuseței făpturilor, după socoteală se cunoaște făcătorul lor.

6Însă și frumusețea făpturilor în lucrurile acestea are puțin ponos, că doar ei rătăcesc căutând pre Dumnezeu, și vrând să’l afle.

7Că întru lucrurile lui petrecând cearcă, și se încredințează cu vederea, că lucrurile cele ce se văd sunt bune.

8Ci nici aceștia nu sunt vrednici de iertare.

9Că de au putut atâta cunoaște, ca să poată socotì veacul, cum n’au aflat mai curând pre Domnul acestora.

10Iar ticăloși sunt, și între cei morți nădejdea acelora, cari numesc dumnezei lucrurile mâinilor omenești, aurul și argintul cu meșteșug lucrat, și închipuiri de dobitoace, sau piatră de nici o treabă, lucru de mână veche.

11Și de a tăiat vre un meșter de lemn din pădure vre un lemn bun, și i-a ras cu meșteșug scoarța, și cu meșteșugul său cum se cuvine a făcut vas de treabă spre slujba vieței.

12Și lepădăturile lucrului spre trebuința hranei cheltuindu-le, s’a săturat.

13Și ce a rămas dintr’acestea, nefiind de nici o treabă, pentrucă este lemn strâmb și nodoros, luându’l pre încet l-a cioplit, și cu știința meșteșugului l-a închipuit, și l-a făcut asemenea cu chipul de om.

14Sau l-a făcut asemenea vre unui dobitoc prost, și ungându’l cu roșală, și cu văpseală rumenindu’i fața lui, și toată întinăciunea lui văpsindu-o preste tot.

15Și făcându’i așezământ bun în perete l-a pus acolo întărindu’l cu cuie de fier;

16Însă ca să nu cază, mai ’nainte a socotit pentru el, fiindcă nu’și poate ajutà, pentrucă este chip și’i trebuește ajutor;

17Iar pentru agoniselele și nunțile sale, și pentru fiii săi se roagă și nu se rușinează a grăì către lucrul cel neînsuflețit.

18Și pentru sănătate chiamă pre cel neputincios, și pentru vieață roagă pre cel mort, și pentru ajutor pre cel ce nu poate ajutà.

19Și pentru călătorie, pre cel ce nici a stà nu poate, și pentru câștig și pentru lucrul mâinilor și pentru întâmplare, ajutor cere dela cel neputincios cu mâinile.