Pildele 27

1Nu te lăudà pentru cele de mâine, că nu știi ce va naște cea viitoare.

2Să te laude aproapele, și nu gura ta, streinul, și nu buzele tale.

3Grea este piatra, și cu anevoie de purtat nisipul; iar mâniea celui fără de minte mai grea este decât amândouă.

4Cumplită este mâniea, și iute urgiea; iar pizma nimic nu rabdă.

5Mai bune sunt mustrările fățișe, decât prietenia ascunsă.

6Mai vrednice de credință sunt ranele prietenului, decât sărutările cele de bună voie ale vrăjmașului.

7Sufletul sătul batjocorește fagurii; iar sufletului celui flămând și cele amari dulci i se par.

8Precum pasărea când zboară din cuibul său, așà se face omul slugă, când se înstrăinează dela locurile sale.

9Cu miruri și cu vinuri și cu mirosuri se desfătează inima; iar cu nevoile se mâhnește sufletul.

10Pe prietenul tău sau pe prietenul părintesc să nu’l părăsești, și în casa fratelui tău să nu intri în ziua necazului tău, mai bun este prietenul cel de aproape, decât fratele care lăcuește departe.

11Înțelept fii fiule, ca să veselească inima ta, și întoarce dela tine cuvintele cele de ocară.

12Istețul când îi vin rele se ascunde; iar cei fără de minte umblând se păgubesc.

13Ià haina lui, că a trecut semețul, care strică cele streine.

14Cel ce binecuvintează pe prieten dimineața cu glas mare, nimic nu se vede a se osebì de cel ce blesteamă.

15Picăturile scot pre om în zi de iarnă din casa lui; așà și femeia sfadnică din casa sa.

16Vântul cel de către miazănoapte aspru este; iar pre nume iscusit se chiemă.

17Fier pre fier ascute; și omul întărîtă fața prietenului.

18Cine sădește smochin, va mânca roadele lui, și cine păzește pre Domnul său se va cinstì.

19Precum nu seamănă fața cu față, așà nici inimile oamenilor nu sunt tot una.

20Iadul și pierirea nu se satură, așà și ochii oamenilor sunt nesățioși; urâciune este înaintea Domnului, cel ce se uită ponciș cu ochii, și cei neînvățați cari nu’și contenesc limba.

21Cercarea argintului și a aurului este lămurirea, iar omul se cearcă prin gura celor ce’l laudă pre el. Inima celui fărădelege caută rele; iar inima cea dreaptă caută cunoștință.

22De vei bate pre cel fără de minte în mijlocul adunării necinstindu-l, nu vei luà nebunia lui.

23Cu cunoștință să cunoști sufletele turmei tale, și să întărești inima cirezilor tale.

24Că nu este în veac la om puterea și tăriea, nici se dă din neam în neam.

25Poartă grije de fânețele cele din câmp, și vei tunde buruiana și adună iarba de munte.

26Ca să aibi oi de îmbrăcăminte; grijește-ți câmpul tău, ca să fie ție miei.

27Fiule! Dela mine ai cuvinte tari spre vieața ta și spre vieața slugilor tale.