Pildele 16

1Inima omului să gândească lucruri drepte; ca să se îndrepteze de Dumnezeu căile lui.

2Ochiul văzând bune veselește inima; și vestea cea bună îngrașe oasele; cel ce ascultă mustrările vieții, va petrece între cei înțelepți.

3Cel ce leapădă învățătura, se urăște pre sine; iar cel ce păzește învățăturile își iubește sufletul său.

4Frica Domnului este învățătură și înțelepciune și începutul mărirei răspunde ei; și merge mărirea înaintea celor smeriți. La om este voirea inimei, iar dela Domnul răspunsul limbei.

5Toate lucrurile celui smerit arătate sunt înaintea lui Dumnezeu; iar cei necurați în ziua cea rea vor pierì. Cât ești de mare atâta te smerește și vei aflà milă înaintea Domnului Dumnezeu.

6Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inimă înaltă, și cel ce’și pune mâna în mână cu nedreptate, nu se va îndrepta.

7Începutul căii celei bune este a face dreptate, că primită este la Dumnezeu mai mult decât aducerea de jertfe.

8Cel ce caută pre Domnul va aflà minte cu dreptate, și cei ce-l caută pre el, cu dreptate vor aflà pace.

9Toate lucrurile Domnului sunt cu dreptate, și se ține cel necredincios la ziua cea rea.

10Ghicire este în buzele împăratului, și la judecată nu va rătăcì gura lui.

11Pornirea cumpenii dreptate este la Domnul, și lucrurile lui cumpene drepte.

12Urît este împăratului acela ce face rele, că, cu dreptate se gătește scaunul domniei.

13Primite sunt împăratului buzele drepte, și cuvintele drepte le iubește.

14Mâniea împăratului este solul morței; iar omul înțelept îl va îmblânzì pre el.

15Întru lumina vieții fiul împăratului; iar cei primiți lui ca norul târziu.

16Cuiburile înțelepciunei mai alese sunt decât aurul, și cuiburile înțelegerii mai alese sunt decât argintul.

17Cărările vieței abat dela rele; iar lungimea vieții sunt căile dreptății.

18Cel ce primește învățătura, întru bunătăți va fi; și cel ce păzește certările, se va înțelepțì.

19Cel ce își păzește căile sale, păzește sufletul său; și cel ce’și iubește viața sa, oprește gura sa.

20Mai înainte de sfărâmare merge ocara; și mai înainte de cădere gândul cel rău.

21Mai bun este cel blând cu smerenie, decât cel ce împarte prăzi cu cei ce fac strâmbătate.

22Cel înțelept în lucruri este aflător de bunătăți, și cel ce nădăjduește întru Dumnezeu, fericit este.

23Pre cei înțelepți și pre cei pricepători îi chiamă răi; iar cei cu cuvinte dulci mai mult se vor auzì.

24Izvor de vieață este priceperea celor ce o agonisesc; iar învățătura nebunilor este rea.

25Inima înțeleptului cunoaște cele din gura sa, și în buze poartă pricepere.

26Fagur de miere sunt cuvintele bune; și dulceața lor tămăduire sufletului.

27Sunt căi, care se par omului a fi drepte; iar cele mai de pre urmă ale lor caută în fundul iadului.

28Omul întru ostenele se ostenește luiș, și abate dela sine pierirea sa; iar cel îndărătnic în gura sa își poartă pierirea.

29Omul fără de minte își sapă luiș rele, și în buzele sale adună foc.

30Omul îndărătnic împarte rele; și celor răi aprinde făclia înșelăciunei, și desparte pe prieteni.

31Omul fără de lege amăgește pe prieteni, și îi duce pre ei la căi nu bune.

32Cel ce’și întărește ochii săi, gândește îndărătnicii, și cel ce’și mușcă buzele sale alege toate relele, acesta este cuptorul răutății.

33Cunună de laudă sunt bătrânețele, și în căile dreptății se află.

34Mai bun este omul cel mult răbdător, decât cel tare, și omul cel ce are minte, decât lucrătorul cel mare de pământ; și cel ce’și stăpânește mâniea mai bun este decât cel ce ia cetate tare.

35În sânul celor nedrepți intră toate cele nedrepte; iar cele drepte toate sunt dela Domnul.