Pildele 8

1Pentru aceea tu mărturisește înțelepciunea, ca înțelepciunea să te asculte pre tine.

2Că pre vârfurile cele înalte este, și stă în mijlocul cărărilor.

3Și la porțile celor puternici șade, și întru intrări se laudă.

4Pre voi o oamenilor vă rog, și dau glasul meu fiilor omenești.

5Înțelegeți cei fără de răutate măestria, și cei neînvățați puneți la inimă.

6Ascultați-mă pre mine, că lucruri de cinste voiu grăì, și voiu scoate din buze cele drepte.

7Că adevărul va învățà gâtlejul meu, și urîte sunt înaintea mea buzele mincinoase.

8Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este întru dânsele strâmb, nici încâlcit.

9Toate sunt netede celor ce cunosc, și drepte celor ce află știința.

10Luați învățătură, și nu argint, și știința mai vârtos decât aurul lămurit, și agonisiți cunoștința mai mult decât aurul curat.

11Că mai bună este înțelepciunea decât pietrile cele de mult preț, și tot ce este scump nu este vrednic ei.

12Eu înțelepciunea am sălășluit sfatul și cunoștința, și gândul eu l-am chemat.

13Frica Domnului urăște nedreptatea și semețiea și mândriea și căile viclenilor și gura cea necredincioasă o am urît eu, și căile cele răzvrătite ale celor răi.

14Al meu este sfatul și îndreptarea, a mea este înțelepciunea și a mea este tăriea.

15Prin mine împărații împărățesc, și cei puternici scriu dreptatea.

16Prin mine cei mari se măresc, și stăpânii prin mine stăpânesc pământul.

17Eu iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine, și cei ce mă caută vor aflà dar.

18Bogățiea și mărirea a mea este, și agoniseala a multora și dreptatea.

19Mai bine este a mă înmulțì pre mine, decât aurul și piatra scumpă, că rodurile mele mai bune sunt decât argintul cel ales.

20În căile dreptății umblu, și în mijlocul cărărilor adevărului petrec.

21Ca să împart avuțiea celor ce mă iubesc, și să umplu vistieriile lor de bunătăți; de voiu spune vouă cele ce se fac în toate zilele; voiu pomenì cele din veac să le număr.

22Domnul m’au zidit pre mine început căilor sale spre lucrurile sale.

23Mai nainte de veci m’au întemeiat pre mine, întru început mai nainte de a face pământul.

24Și mai nainte de a face adâncurile, mai nainte de a ieși izvoarele apelor.

25Mai nainte de ce s’au înfipt munții, mai nainte decât toate dealurile m’au născut pre mine.

26Domnul au făcut laturile și pustiile și marginile lumii supt cer.

27Când găteà cerul cu dânsul eram, și când ș’au așezat scaunul său preste vânturi.

28Și când au întărit norii cei de sus, și ca niște tării au pus izvoarele cele de supt cer.

29Când au pus mării hotar și apelor, ca să nu treacă țărmurile sale, și tari au făcut temeliile pământului.

30Eram la dânsul tocmind, eu eram de care se bucurà, și în toate zilele mă veseleam înaintea feței lui în toată vremea.

31Când se veseleà lumea săvârșind, și se veseleà întru fiii oamenilor.

32Acum dar fiule ascultă-mă pre mine! Și fericiți sunt, carii păzesc căile mele.

33Ascultați înțelepciunea, și vă înțelepțiți, și nu vă depărtați dela dânsa.

34Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, și omul, carele va păzì căile mele, și priveghează la ușile mele pururea, și păzește pragurile ușilor mele.

35Că ieșirile mele sunt ieșiri de vieață, și se gătește vrerea dela Domnul.

36Iar cei ce greșesc asupra mea, fac păgânătate în sufletele lor, și cei ce mă urăsc pre mine, iubesc moartea.