Pildele 26

1Precum în vremea secerișului nu este rouă, și precum vara nu este ploaie, așà și la cel fără de minte nu se află cinste.

2Precum pasările zboară și vrăbiile, așà blestemul îndeșert nu va venì asupra nimănui.

3Precum biciul la cal și boldul la asin, așà este toiagul la poporul cel fărădelege.

4Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu fii asemenea lui.

5Ci răspunde nebunului la nebunia lui, ca să nu aibă părere în sine că el este înțelept.

6Din căile sale ocară face, cel ce a trimis cuvânt prin sol nebun.

7Oprește mergerea vinelor și fărădelegea din rostul celor fără de minte.

8Cel ce leagă piatra în praștie, asemenea este celui ce dă celui fără de minte mărire.

9Spini cresc în mâna bețivului; iar robie în mâna celor fără de minte.

10Mult se bate de valuri tot trupul celor fără de minte, că se zdrobește uimirea lor.

11Ca câinele care se întoarce la vărsătura sa, și se face urît, așà și cel fără de minte în răutatea sa se întoarce la păcatul său; este rușine care aduce păcat, și este rușine, care aduce mărire și dar.

12Văzut-am om, căruia i s’a părut întru sine a fi înțelept, însă mai multă nădejde a avut cel nebun de cât acesta.

13Zice cel leneș când se trimite în cale: leu este în căi, și în uliță ucigaș.

14Cum se întoarce ușa în țâțână, așà leneșul pre patul său.

15Leneșul care ascunde mâna în sînul său, nu poate să o ducă la gură.

16Mai înțelept se pare luiș leneșul, decât cel ce în săturare duce veste.

17Ca și cel ce ține câinele de coadă, așà și cel ce șade mai întâi în judecata streină.

18În ce chip cei ce ispitesc pun înainte cuvinte la oameni; iar cel ce va întâmpinà întâiu cuvântul se va împiedecà;

19Așà toți cei ce pândesc într’ascuns pre prietenii săi; și când se văd, zic: că glumind am făcut.

20În multe lemne s’aprinde focul; iar unde nu este om iute la mânie, se potolește sfada.

21Grătar pe cărbuni, și lemne în foc; așà omul gâlcevilor spre ațâțarea sfăzii.

22Cuvintele măgulitorilor sunt moi, ele pătrund în adâncurile ficaților.

23Argintul dat cu înșelăciune, ca un hârb să se socotească; buzele blânde ascund inima tristă.

24Cu buzele toate le primește jeluindu-se vrăjmașul; iar în inimă meșteșugește vicleșuguri.

25De te-ar rugà vrăjmașul cu glas mare, să nu’l asculți, că șapte vicleșuguri sunt în sufletul lui.

26Cel ce ascunde vrajba, închiagă vicleșugul, și cel ce’și acopere păcatele sale, bine cunoscut se face întru adunări.

27Cel ce sapă groapă aproapelui său, va cădeà însuș într’însa, și cel ce prăvălește piatră, peste el se va prăvălì.

28Limba mincinoasă urăște adevărul, și gura neacoperită face neașezări.