Pildele 15

1Mânia pierde și pre cei înțelepți; iar răspunsul cucernic întoarce mânia și cuvântul aspru aprinde mânia.

2Limba înțelepților știe cele bune; iar gura celor neînțelepți spune rele.

3În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi și pre cei buni.

4Vindecarea limbii este pom de vieață, și cel ce o păzește acesta se va umpleà de duh.

5Cel fără de minte batjocorește învățătura tatălui său; iar cel ce ține porunca este mai înțelept. În prisosirea dreptăței putere multă este; iar cei necredincioși cu toată rădăcina vor pierì de pre pământ.

6În casele drepților tărie este multă, iar rodurile necredincioșilor vor pierì.

7Buzele drepților se leagă cu pricepere; iar inima celor neînțelepți nu este întărită.

8Jertfele necredincioșilor urâciune sunt Domnului; iar rugăciunile celor ce se îndreptează sunt primite de dânsul.

9Urâciune sunt Domnului căile necredincioșilor; iar pre cei ce umblă după dreptate îi iubește.

10Învățătura celui fără de răutate se cunoaște dela cei ce trec; iar cei ce urăsc certarea se sfârșesc grozav.

11Iadul și pierzarea de față sunt la Domnul, cum dar nu și inimile oamenilor?

12Cel neînvățat nu va iubì pre cei ce-l ceartă pre el; și cu cei înțelepți nu va vorbì.

13Inima veselindu-se înflorește fața; iar fiind întru scârbă se mâhnește.

14Inima dreaptă caută știință; iar gura celor neînvățați caută cele rele.

15În toată vremea ochii celor răi primesc cele rele, iar cei buni sunt în liniște pururea.

16Mai bună este o părticică mică cu frica Domnului, decât vistierii mari fără de frică.

17Mai bun este ospățul cu legumi spre dragoste și spre prieteșug, decât vițelul dela iesle cu vrajbă.

18Omul mânios ațâță gâlcevi; iar cel ce rabdă mult, potolește și ceea ce va să fie.

19Omul cel îndelung răbdător împacă vrăjbile; iar cel necredincios mai vârtos le întărîtă.

20Căile celor leneși sunt așternute cu spini; iar ale celor harnici sunt netede.

21Fiul înțelept veselește pre tatăl său; iar fiul neînțelept batjocorește pre muma sa.

22Cărările celui nebun sunt lipsite de înțelepciune; iar omul cel înțelept drept umblă.

23Schimbă gândurile cei ce nu cinstesc adunarea; iar în inimile celor ce se sfătuesc rămâne sfatul.

24Că nu-l ascultă pre el cel rău, nici va zice cevà de folos, și bun adunării de obște.

25Căile vieții sunt cugetele celui înțelegător, ca să se ferească de iad, și să se mântuiască.

26Casele defăimătorilor le surpă Domnul, și întărește hotarul văduvei.

27Urâciune este Domnului gândul nedrept; iar cuvintele celor curați sunt cuvioase.

28Pierde-se pre sine cel ce ià daruri; iar cel ce urăște luarea de daruri viu va fì.

29Cu milosteniile și cu credința se curățesc păcatele, și cu frica Domnului se ferește fiecare de rău.

30Inimile drepților se învață credință; iar gura necredincioșilor răspunde rele.

31Primite sunt la Domnul căile oamenilor drepți, că prin acelea și vrăjmașii prietini se fac.

32Departe stă Dumnezeu de cei necredincioși; iar rugăciunile drepților le ascultă.

33Mai bună este puțină luare cu dreptate; decât roduri multe cu nedreptate.