Pildele 24

1Fiule! Nu urmà oamenilor răi, nici poftì a fi cu dânșii.

2Că minciuni cugetă inima lor, și dureri grăiesc buzele lor.

3Cu înțelepciune se zidește casa și cu pricepere se isprăvește.

4Cu știința se umplu cămările de toată bogăția scumpă și bună.

5Mai bun este înțeleptul decât cel tare, și omul cel înțelept, decât un lucrător mare de pământ.

6Cu cârmuirea se face răsboiul, iar ajutorul cu inima cea cu sfat.

7Înțelepciunea și gândul bun în porțile înțelepților, înțelepții nu se abat dela legea Domnului;

8Ci gândesc întru adunări; pre cei neînvățați îi întâmpină moartea.

9Și moare cel fără de minte întru păcate, iar necurăția este la omul pierzător.

10Pângărì-se-va în ziua cea rea, și în ziua necazului până ce se va sfârșì.

11A izbăvì pre cei duși la moarte și a răscumpărà pre cei prinși, nu te scumpì.

12Iar de vei zice: nu’l știu pre acesta, află că Domnul cunoaște inimile tuturor, și cel ce au dat suflare la toți, acela știe toate; el va răsplătì fiecăruia după faptele lui.

13Mănâncă miere fiule, că este bun fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău.

14Că așà vei simțì înțelepciunea în sufletul tău, care de o vei aflà, bună va fi săvârșirea ta, și nădejdea nu te va părăsì.

15Să nu apropii de cel necredincios partea drepților, nici să te amăgești cu sațiul pântecelui.

16Că de șapte ori va cădeà dreptul, și se va sculà; iar cei necredincioși se vor sfârșì în rele.

17De va cădeà vrăjmașul tău, să nu te bucuri de el, și pentru împiedecarea lui nu te înălțà.

18Că va vedeà Domnul, și nu-i va plăceà lui, și va întoarce mânia sa dela dânsul.

19Nu te bucurà de cei ce fac rău; nici râvnì celor păcătoși.

20Că cei răi nu vor aveà nepoți și lumina celor necredincioși se va stinge.

21Teme-te de Dumnezeu fiule și de împăratul, și de nici unul să nu fii neascultător.

22Că fără de veste vor răsplătì celor necredincioși, și casnile amândurora, cine le știe?

23Și iar acestea zic vouă înțelepților: a cunoaște fața la judecată, nu este bine.

24Cel ce zice celui necredincios că este drept, blestemat va fì popoarelor, și urît neamurilor.

25Iar cei ce mustră, mai buni se vor arătà, și preste ei binecuvântare va venì.

26Și buzele vor iubì a răspunde cuvinte bune.

27Gătește spre ieșire lucrurile tale, și te gătește la țarina ta, și vino după mine, și din nou vei zidì casa ta.

28Nu fii mărturie mincinoasă împrotiva cetățeanului tău, nici te lărgì cu buzele tale.

29Să nu zici: Cum mi-a făcut el mie, face-voiu și eu lui, și voiu răsplătì lui cu cele ce m’a năpăstuit.

30Ca o arătură este bărbatul neînțelept și ca viea este omul cel lipsit de minte.

31De o vei lăsà se va țelinì, și se va îmburuenà toată, și va fì părăsită, și pietrile cu care este îngrădită se vor săpà.

32Apoi mie mi-a părut rău, și am căutat, ca să aleg învățătura.

33Puțin să dormitezi, și puțin să dormi, și puțin să îmbrățișezi cu mâinile tale pieptul.

34Că de vei face aceasta, venì-va înainte mergând sărăcia ta, și lipsa, ca un bun alergător.