Pildele 25

1Acestea sunt pildele lui Solomon, pe care fără alegere le-au scris prietenii lui Ezechia împăratul Iudei.

2Slava lui Dumnezeu ascunde cuvântul, iar mărirea împăratului cinstește porunca.

3Înalt este cerul și adânc este pământul; iar inima împăratului este neștiută.

4Bate argintul nelămurit și se va curățì tot curat.

5Ucide pre cei necredincioși din naintea împăratului, și va îndreptà întru dreptate scaunul lui.

6Nu te mândrì înaintea împăratului, și nu stà în locurile celor puternici.

7Că mai bine este să ți se zică, sui lângă mine; decât să te smerești înaintea celui puternic, cele ce au văzut ochii tăi grăește.

8Nu începe curând la sfadă, ca să nu te căești mai pre urmă, când te va înfruntà prietenul tău.

9Te trage înapoi, nu grăì de rău, ca să nu te ocărască prietenul.

10Și sfada ta și vrajba ta nu se va depărtà, ci va fi ție întocmai cu moartea. Harul și prieteșugul mântuește, pe care ține-le tare la tine, ca să nu fii de ocară, ci păzește căile tale în bună prietenie.

11Măr de aur în fir de sardion, așà este a zice cuvântul la cel ce se cuvine lui.

12La cercel de aur sardion de mult preț este legat, și cuvântul înțelept la urechea ascultătoare.

13Precum răcoreala la secere când este zăduf folosește omului, așà solul credincios la cei ce l-au trimis pre el folosește sufletele celor ce trăesc cu el.

14Cum se arată vânturile și norii și ploile, așà sunt cei ce se fălesc cu dare mincinoasă.

15Întru delungarea mâniei sporul împăratului; iar limba moale zdrobește oase.

16Miere aflând mănâncă cu măsură, ca nu cumvà săturându-te să o verși.

17Rar să mergi la prietinul tău, ca nu cumvà săturându-se de tine să te urască.

18Măciucă și sabie și săgeată ascuțită, așà este și omul, cel ce mărturisește asupra prietenului său mărturie mincinoasă.

19Calea celui rău și piciorul celui fărădelege, perì-va în ziua cea rea.

20Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așà boala căzând în trup, mâhnește inima.

21Precum moliea în haină și carii în lemn, așà voea omului cea rea strică inima.

22De este flămând vrăjmașul tău, dă-i să mănânce, de-i este sete adapă-l.

23Că făcând aceasta, cărbuni de foc grămădești pre capul lui, iar Domnul va răsplătì ție bune.

24Vântul dela miazănoapte ridică nori, iar fața fără de rușine întărîtă limba.

25Mai bine este a lăcuì într’un unghiu în pod, decât cu femeie sfadnică în casă de obște.

26Precum apa rece sufletului setos este dulce, așà este vestea bună din pământ de departe.

27Precum de va astupà cinevà izvorul, și curgerea apei o va stricà, așà nu este cu cuviință a cădeà dreptul înaintea necredinciosului.

28A mâncà miere multă nu este bine, iar cuvintele cele mărite trebue a le cinstì.

29Precum este cetatea cea cu ziduri surpate și nezidită, așà este bărbatul carele face cevà fără de sfat.