Pildele 29

1Mai bun este omul cel ce mustră, decât omul cel tare în cerbice, că fără de veste arzându-se el nu este vindecare.

2Când se laudă drepții, se veselesc popoarele; iar de boierii cei necredincioși suspină bărbații.

3De omul cel ce iubește învățătura se veselește tatăl lui; iar cel ce paște curve, pierde-va avuțiea.

4Împăratul drept ridică țara; iar bărbatul fărădelege o strică.

5Cel ce gătește înaintea feții prietenului său mreajă, în picioarele sale o pune pre ea.

6Omului celui ce păcătuește, mare este lațul; iar dreptul în bucurie și desfătare va fì.

7Știe dreptul a face judecată săracilor; iar cel necredincios nu va pricepe judecata, și cel sărac n’are pricepere a se cunoaște pre sine.

8Oamenii cei fărădelege au aprins cetatea; iar cei înțelepți au întors mâniea.

9Bărbatul înțelept judecă pre neamuri; iar omul rău mâniindu-se se face de batjocură, și nu se îngrozește.

10Bărbații cei părtași la sângiuri vor urî pre cel cuvios; iar cei drepți vor căutà sufletul lui.

11Toată mânia sa și-o arată cel neînțelept; iar cel înțelept și-o ține pe rând.

12Împăratul care ascultă cuvântul nedrept, toți cei supuși lui sunt fărădelege.

13Înprumutătorul și datornicul unul cu altul s’au întâlnit; iar Domnul pre amândoi îi va cercetà.

14Împăratul cel ce cu adevăr judecă pre săraci, scaunul lui întru mărturie se va pune.

15Bătăile și mustrările dau înțelepciune; iar pruncul cel ce umblă după voea sa, rușinează pre părinții săi.

16Unde sunt mulți necredincioși, multe păcate se fac; iar când cad aceia, drepții se umplu de frică.

17Ceartă pre fiul tău, și te va odihnì, și va dà podoabă sufletului tău.

18Să nu fii tâlcuitor neamului celui fărădelege; iar cel ce păzește legea, fericit este.

19Cu cuvintele nu se va învățà sluga îndărătnică, că de va și înțelege, tot nu va ascultà.

20De vei vedeà pre vre un om grabnic la cuvinte, să știi că mai multă nădejde are cel fără de minte decât el.

21Cel desfrânat din pruncie slugă va fì și mai târziu îi va păreà rău de aceasta.

22Omul mânios ridică pricini; iar bărbatul cel greu la mânie, ocolește păcatul.

23Semeția pre om smerește; iar pre cei ce gândesc cu smerenie, îi întărește cu mărire Domnul.

24Cel ce se împărtășește cu furul, urăște sufletul său, și de se va pune jurământ, auzind nu vor spune.

25Cel ce se teme și se rușinează de oameni, se împiedică; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, veselì-se-va.

26Necurăția la om dă greșală; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, se va mântuì.

27Mulți slujesc fețelor povățuitorilor; iar dela Domnul se face dreptate omului.

28Urît este înaintea dreptului omul nedrept, și urîtă este celui fărădelege calea cea dreaptă.