Hristos și samarineanca — Benedetto Luti, pictor italian, Florența 1666–1724 Roma

Hristos și samarineanca

Benedetto Luti, pictor italian, Florența 1666–1724 Roma · 1715–20
Muzeul Metropolitan de Artă, New York (Rogers Fund, prin schimb, 2015; nr. inv. 2015.645)

Benedetto Luti, un pictor florentin care a lucrat la Roma, a pictat acest tablou mic pe o foaie de cupru pe la 1715–1720. Metalul neted i-a îngăduit să așterne culoare vie, lucioasă, și amănunte fine.

Iisus șade pe marginea fântânii și vorbește, atingându-și un deget, ca și cum ar sublinia un argument. Femeia se sprijină de piatră cu ulciorul ei de aramă și se întoarce să asculte; o frânghie atârnă peste margine, iar la picioarele ei stă un al doilea vas.

Din text

Iisus, „ostenit fiind de călătorie, ședeà așà la puț” (Ioan 4:6)

O femeie din Samaria care venise să scoată apă, și „dă’mi să beau” (Ioan 4:7)

„Nici ciutură ai, și puțul este adânc” (Ioan 4:11)

Cetatea Sihar, în apropiere (Ioan 4:5)

Ale artistului

Fântâna ca un tambur de piatră sculptată lângă o mare coloană clasică

Femeia în rochia galbenă și bluza albă ale unei fete de la țară din Italia

Iisus într-o haină roșie și o mantie albastră, culorile pe care i le dădeau de obicei pictorii

Un oraș italian pe deal, în depărtare

Detalii

Vorbind

Iisus se apleacă înainte, atingându-și un deget cu cealaltă mână.

Ascultând

Femeia își întoarce capul spre el, cu părul prins sus.

Ulciorul

Ține un ulcior de aramă pentru apă lângă marginea fântânii.

Frânghia

O frânghie strânsă colac stă pe fântână și atârnă peste margine.

O găleată

Un al doilea vas de aramă, plin cu apă, stă pe treaptă.

Pe drum

O figură mititică merge pe drumul dinspre oraș.

Benedetto Luti, Italian, Florence 1666–1724 Rome. The Metropolitan Museum of Art, New York (Rogers Fund, by exchange, 2015; acc. 2015.645) · Oil on copper · Public Domain — The Met Open Access (CC0). The Met Collection API record: "isPublicDomain": true; The Met marks such works on its website "with the Creative Commons Zero (CC0) icon".

Versetele

In 4:5–15Deci au venit în cetatea Samariei, care se chiamă Sihar, aproape de locul care a dat Iacov lui Iosif fiului său. Și erà acolo puțul lui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de călătorie, ședeà așà la puț; și erà ca la al șaselea ceas. A venit o muiere din Samaria să ià apă; zis-au ei Iisus: dă’mi să beau. Că ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. Deci a zis lui muierea Samarineancă: cum tu, Iudeu fiind, ceri dela mine să bei, muiere Samarineancă fiind eu? Că nu se amestecă Iudeii cu Samarinenii. Răspuns-au Iisus și i-au zis ei: de ai fi știut darul lui Dumnezeu, și cine este cel ce zice ție: dă’mi să beau; tu ai fi cerut dela dânsul, și ți-ar fi dat ție apă vie. Zis-a lui muierea: Doamne, nici ciutură ai, și puțul este adânc; de unde dar ai apa cea vie? Au doară tu mai mare ești decât Iacov părintele nostru, care ne-a dat nouă puțul acesta, și el însuș dintr’însul a băut, și fii lui și dobitoacele lui? Răspuns-au Iisus și i-au zis ei: tot cel ce va beà din apa aceasta, va însetà iarăș; Iar cel ce va beà din apa, care eu voiu dà lui, nu va însetà în veac; ci apa, care eu voiu dà lui, se va face întru dânsul isvor de apă săltătoare întru vieață veșnică. Zis-a către dânsul muierea: Doamne, dă’mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai viu aici să scot.