Întâmpinarea Domnului: stampa lată

Rembrandt · c. 1639
Galeria Națională de Artă, Washington

Rembrandt a gravat această scenă largă din templu pe la 1639, cu vreo cincisprezece ani înainte de Întâmpinarea sa „în maniera întunecată”, care stă la același verset. Aici lumina cade liber peste o pardoseală luminoasă și o sală plină de lume; stampa de mai târziu este aproape numai umbră.

Simeon îngenunchează cu pruncul în brațe, părinții sunt aproape, iar o bătrână cu toiag — prorocița Ana — stă sub o izbucnire de lumină.

Din text

Simeon „l-a luat pre dânsul în brațele sale și bine a cuvântat pre Dumnezeu” (Luca 2:28)

Ana, o prorociță care „îmbătrânise în zile multe” și „nu se depărtà dela biserică” (Luca 2:36–37)

Ale artistului

Un porumbel într-o izbucnire de raze — semnul obișnuit al pictorilor pentru Duhul Sfânt, pe care Luca îl numește aici (Luca 2:25–27)

O sală uriașă și înaltă, cu închinători departe în fund

Un câine stând pe treaptă, în stânga

Detalii

Simeon

Bătrânul îngenunchează pe pardoseală cu pruncul în brațe.

Ana

O bătrână cu văl stă sprijinită într-un toiag.

Porumbelul

Un porumbel mic, într-o izbucnire de raze, strălucește deasupra grupului.

Câinele

Un câine stă pe treaptă, întors cu spatele la toate.

Rembrandt van Rijn, Dutch, 1606–1669. National Gallery of Art, Washington (Rosenwald Collection, 1943.3.7103) · Etching and drypoint · NGA Open Access: "Images of these works are available free of charge for any use, commercial or non-commercial, under Creative Commons Zero (CC0)." (NGA open data: published_images.csv openaccess = 1)

Versetele

Luc 2:25–28Și iată, erà un om în Ierusalim anume Simeon, și omul acela erà drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israil și Duh Sfânt erà preste dânsul. Și erà lui făgăduit dela Duhul Sfânt să nu vază moartea până ce va vedeà pre Hristosul Domnului. Și a venit cu Duhul în biserică, când au adus înlăuntru părinții pre Iisus pruncul, ca să facă ei după obiceiul legei pentru el. Și acela l-a luat pre dânsul în brațele sale și bine a cuvântat pre Dumnezeu și a zis:

Luc 2:36–38Și erà Ana prorocița, fata lui Fanuil, din neamul lui Asir. Aceasta îmbătrânise în zile multe, care trăise cu bărbatul său șapte ani din fecioria sa. Și aceasta a fost văduvă ca la optzeci și patru de ani, care nu se depărtà dela biserică, cu posturi și cu rugăciuni slujind lui Dumnezeu ziua și noaptea; Și aceea într’acel ceas venind se mărturisià Domnului și grăià pentru dânsul tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim.