Fericirile

1Iar văzând pre noroade, s’au suit în munte; și șezând el, au venit către dânsul ucenicii lui,

2Și deschizându’și gura sa, îi învățà pre ei, zicând:

3Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este împărăția cerurilor.

4Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâià.

5Fericiți cei blânzi, că aceia vor moștenì pământul.

6Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor săturà.

7Fericiți cei milostivi, că aceia se vor miluì.

8Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedeà pre Dumnezeu.

9Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chemà.

10Fericiți cei izgoniți pentru dreptate, că acelora este împărăția cerurilor.

11Fericiți veți fì când vă vor ocărî pre voi și vă vor gonì și vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, mințind pentru mine.

12Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri; că așà au gonit pre prorocii cei mai înainte de voi.

20Și el ridicându’și ochii săi spre ucenicii lui, ziceà: fericiți sunteți săracilor, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.

21Fericiți sunteți cari flămânziți acum, că vă veți săturà. Fericiți sunteți cari plângeți acum, că veți râde.

22Fericiți veți fi când vă vor urî pre voi oamenii, și când vă vor despărțì pre voi și vă vor ocărî, și vor scoate numele vostru ca un rău pentru Fiul Omului.

23Bucurați-vă într’acea zi și săltați, că iată, plata voastră multă este în ceruri; că într’acest chip făceau prorocilor părinții lor.