Cererea unui semn; aluatul fariseilor

1Și apropiindu-se Fariseii și Saducheii, ispitindu-l îl rugau pre dânsul ca să le arăte lor semn din cer.

2Iar el răspunzând, au zis lor: când se face seară ziceți: senin va fi, că se roșește cerul;

3Și dimineața ziceți: astăzi va fi furtună, că se roșește cerul posomorît. Fățarnicilor, fața cerului știți să o socotiți, iar semnele vremilor nu puteți?

4Neamul viclean și preacurvar semn caută, și semn nu se va dà lui, fără numai semnul lui Ionà prorocul. Și lăsându-i pre dânșii, s’au dus.

5Și mergând ucenicii lui de ceea parte, uitaseră să ià pâine.

6Iar Iisus le-au zis lor: căutați și vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheiior.

7Iar ei cugetau întru sine, zicând: pâine n’am luat.

8Iar Iisus cunoscând aceasta le-au zis lor: ce cugetați întru voi, puțin credincioșilor, că n’ați luat pâine?

9Dar nu înțelegeți, nici vă aduceți aminte de cele cinci pâini la cele cinci mii, și câte coșuri ați luat?

10Nici de cele șapte pâini la cele patru mii, și câte coșnițe ați luat?

11Cum nu înțelegeți, că nu pentru pâine am zis vouă să vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheilor?

12Atunci au înțeles că nu de aluatul pâinei au zis lor să se păziască, ci de învățătura Fariseilor și a Saducheilor.

11Și au ieșit Fariseii și au început a se întrebà cu dânsul, cerând dela dânsul semn din cer, ispitindu’l pre el.

12Și suspinând cu duhul său au zis: pentru ce neamul acesta semn cere? Amin zic vouă: nu se va dà semn neamului acestuia.

13Și lăsându’i pre dânșii, au intrat iarăș în corabie și au trecut de ceea parte.

14Și ucenicii lui uitaseră să ià pâine, și mai mult decât o pâine n’aveau cu dânșii în corabie.

15Și le-au poruncit lor, zicând: căutați de vă păziți de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod.

16Și cugetau întru sine, unul către altul zicând: că pâine n’avem;

17Iar Iisus cunoscând, au zis lor: drept ce cugetați că pâine n’aveți? Încă nu înțelegeți, nici pricepeți? Încă împietrită aveți inima voastră?

18Ochi având, nu vedeți? Și urechi având, n’auziți? Și nu vă aduceți aminte,

19Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline de sfărâmituri ați luat? Zis-au ei lui: douăsprezece.

20Și când pre cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe pline de sfărâmituri ați luat? Iar ei au zis, șapte.

21Și le-au zis lor: dar cum încă nu înțelegeți?