Iezechiil 7

1Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Și tu fiul omului! Zì: acestea zice Domnul pământului lui Israil: sfârșitul vine preste cele patru aripi ale pământului.

3Vine sfârșitul, acum este sfârșitul preste tine, și voiu trimite eu la tine, și voiu izbândì întru toate căile tale, și voiu pune înaintea ta toate urâciunile tale.

4Nu va părtinì ție ochiul meu, nici mă voiu milostivì spre tine, ci căile tale asupra ta le voiu pune, și urâciunile tale în mijlocul tău vor fì, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.

5Pentrucă acestea zice Domnul: răutate una, răutate iată vine.

6Sfârșitul vine, vine sfârșitul, ridicatu-s’a asupra ta, iată vine.

7Vine împletitură preste tine celor ce lăcuesc pre pământ, venit-a vremea, apropiatu-s’a ziua, nu cu gâlcevi, nici cu chinuri.

8Acum de aproape voiu vărsà mâniea mea preste tine, și voiu sfârșì urgia mea întru tine, și te voiu judecà pre tine întru căile tale, și voiu pune preste tine toate urâciunile tale.

9Nu va părtinì ochiul meu, nici mă voiu milostivì, ci voiu pune asupra ta căile tale, și urâciunile tale în mijlocul tău vor fì, și vei cunoaște că eu sunt Domnul cel ce bat.

10Iată ziua Domnului, iată sfârșitul vine, eșit-a împletirea și a înflorit toiagul, sculatu-s’a trufia.

11Și va sfărâmà tăria celui fărădelege, și nu cu gâlceavă, nici cu grabă, și nu din ei sunt, nici este frumusețe întru ei.

12Vine vremea, iată ziua, cel ce cumpără să nu se bucure, și cel ce vinde să nu plângă, că urgie este preste toată mulțimea ei.

13Pentrucă cel ce va cumpărà, la cel ce va vinde nu se va mai întoarce, și nu este încă în vieață a trăì lui, că vedere la toată mulțimea ei nu se va întoarce, și omul întru ochii vieței sale nu va biruì.

14Trâmbițați cu trâmbiță și judecați toate, și nu va fì cine să meargă la răsboiu, că urgia mea este preste toată mulțimea ei.

15Răsboiul cu sabie din afară, și foametea și moartea din lăuntru, cei din câmp de sabie vor murì; iar pre cei din cetate foametea și moartea îi va pierde.

16Și vor scăpà cei ce vor fugì dintru ei, și vor fi în munți, ca niște porumbițe cercetătoare, și pre toți îi voiu omorî, pre fiecare întru nedreptățile sale.

17Toate mâinile se vor slăbănogì, și toate coapsele se vor spurcà cu umezeală.

18Și se vor încinge cu saci, și’i va acoperì pre ei spaimă, și preste toată fața rușine preste ei și preste tot capul pleșuvie; argintul lor lepădà-se-va în ulițe, și aurul lor se va trece cu vederea.

19Argintul lor și aurul lor nu va puteà să’i mântuiască pre ei în ziua mâniei Domnului, sufletele lor nu se vor săturà, și pântecele lor nu se va umpleà, că chin nedreptăților lor s’au făcut.

20Cele alese ale lumii spre trufie le-au pus, și icoane urâciunilor sale au făcut dintru aceia, pentru aceasta dat-am lor acestea spre necurăție.

21Și le voiu dà pre ele în mâinile streinilor, ca să le jefuiască și omorîtorilor pământului pradă, și le vor spurcà pre ele.

22Și voiu întoarce fața mea de către ei, și vor spurcà cercetarea mea, și vor intrà într’însele fără de pază, și le vor spurcà pre ele.

23Și vor face turburare, că pământul este plin de popor, și cetatea este plină de fărădelege.

24Și voiu aduce pre cei foarte răi din neamuri și vor moștenì casele lor, și voiu întoarce înfierbântarea tăriei lor, și se vor spurcà sfintele lor.

25Și curățenia va venì, și va cercà pacea, și nu va fì.

26Vai preste vai va fì, și veste preste veste va fì și se va căutà vedenie dela proroc, și legea va pierì dela preot, și sfatul dela cei bătrâni.

27Împăratul va plânge și boierul se va îmbrăcà cu întristare, și mâinile poporului pământului se vor slăbănogì, după căile lor face-voiu lor, și întru judecățile lor îmi voiu izbândì pre ei, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.