Iezechiil 12

1Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Fiul omului! În mijlocul nedreptăților lor tu lăcuești, cari au ochi a vedeà, și nu văd, și urechi au a auzì, și n’aud, pentrucă este casă amărîtoare.

3Și tu fiul omului! Fă ție unelte de robie, și te robește ziua înaintea lor, și te robește din locul tău într’alt loc înaintea lor, ca să vază că este casă amărîtoare.

4Și vei scoate uneltele tale, uneltele cele de robie ziua în vederea lor, și tu vei ieșì seara înaintea lor, cum iese cel robit.

5Găurește-ți peretele și ieși prin el.

6Înaintea lor pre umeri te vei luà, și ascuns vei ieșì, fața ta să o acoperi, și să nu vezi pământul; că semn te-am dat pre tine casii lui Israil.

7Și am făcut așà toate, câte mi-au poruncit mie, și am scos uneltele, ca uneltele cele de robie ziua; și seara mi-am găurit mie peretele cu mâna, și pre ascuns am ieșit, pre umere m’am luat înaintea lor.

8Și a fost cuvântul Domnului dimineața către mine, zicând:

9Fiul omului! N’a zis către tine casa lui Israil, casa cea amărîtoare: ce faci tu?

10Zì către ei, acestea zice Domnul Domnul: celui ce stăpânește și celui ce povățuește în Ierusalim, și la toată casa lui Israil, cari sunt în mijlocul lor.

11Zì: că eu semne fac în mijlocul lor, în ce chip am făcut, așà va fì lor, întru înstreinare și în robie vor merge.

12Și stăpânitorul lor în mijlocul lor pre umere se va ridicà, pre ascuns va ieșì prin perete, găurì-va să iasă el printr’însul, fața sa va acoperì, ca să nu se vază cu ochiul, și el să nu vază pământul.

13Și voiu întinde plasa mea preste el, și se va prinde în mreaja mea, și’l voiu duce pre el în Vavilon în pământul Haldeilor, și pământul nu’l va vedeà, și acolo va murì.

14Și pre toți cei dimprejurul lui, pre ajutorii lui și pre toți sprijinitorii lui risipi’i-voiu la tot vântul, și sabie voiu scoate dinapoia lor.

15Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, când îi voiu risipì pre ei întru neamuri, și îi voiu semănà pre ei prin țări.

16Și voiu lăsà dintru ei cu număr bărbați din sabie și din foamete și din moarte, ca să spue toate fărădelegile lor la neamurile, la care vor merge, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.

17Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

18Fiul omului! Pâinea ta cu durere o vei mâncà, și apa ta cu chin și cu necaz o vei beà.

19Și vei grâì către poporul pământului, acestea zice Domnul, celor ce lăcuesc în Ierusalim pre pământul lui Israil: pâinile lor cu lipsă le vor mâncà, și apa lor cu prăpădire o vor beà, ca să se prăpădească pământul și plinirea lui, că întru necredință sunt toți cei ce lăcuesc pre dânsul.

20Și cetățile lor, cele ce se lăcuesc se vor pustiì, și pământul se va prăpădì, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.

21Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

22Fiul omului! Care este vouă pilda aceasta pre pământul lui Israil, zicând: îndelungatu-s’au zilele, pierit-a toată vederea?

23Pentru aceea zì către ei, acestea zice Domnul: și voiu întoarce pilda aceasta, și mai mult casa lui Israil nu va zice pilda aceasta, că vei zice către ei: apropiatu-s’au zilele și cuvântul a toată vedenia.

24Că nu va fì mai mult toată vedenia mincinoasă, nici cel ce vrăjește pentru dar în mijlocul fiilor lui Israil.

25Pentrucă eu Domnul voiu grăì cuvintele mele, grăì-voiu, și voiu face, și mai mult nu voiu îndelungà, că în zilele voastre este casă amărîtoare, voiu grăì cuvântul, și’l voiu face, zice Domnul.

26Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

27Fiul omului! Iată casa lui Israil cea amărîtoare, zicând, zic: vedeniea, care o vede acesta după zile multe și după vremi delungate, acesta va prorocì.

28Pentru aceea zì către ei, acestea zice Domnul: mai mult nu se vor îndelungà toate cuvintele mele ori câte voiu grăì, că cuvântul care’l voiu grăì, îl voiu și face, zice Domnul.