Iezechiil 3

1Și au zis către mine: fiul omului! Mănâncă cartea aceasta, și mergi și grăește fiilor lui Israil.

2Și am deschis gura mea, și mi-a băgat în gură cartea aceea.

3Și-au zis către mine: fiul omului! Gura ta va mâncà, și pântecele tău se va săturà de cartea aceasta, care se dă ție. Și o am mâncat, și s’a făcut gura mea dulce ca mierea.

4Și a zis către mine: fiul omului! Mergi, și intră la casa lui Israil, și grăește cuvintele mele către ei.

5Că nu te trimiț eu la popor adânc la cuvânt și greu la limbă; ci la casa lui Israil.

6Nici la popoare multe de altă vorbă sau de altă limbă, nici la cei grei la limbă a căror cuvinte să nu le înțelegi, că de te-ași fì trimes la aceia, fără îndoială te-ar fì ascultat.

7Iar casa lui Israil nu va vreà să te asculte, pentrucă nu vor să mă asculte pre mine, că toată casa lui Israil este îndărătnică și vârtoasă la inimă.

8Și iată am dat fața ta mai tare decât fețele lor, și biruința ta mai vârtoasă de cât biruința lor.

9Că va fì pururea mai tare de cât piatra biruința ta; să nu te temi de ei, nici să te sperii de fața lor, pentrucă este casă amărîtoare.

10Și au zis către mine: fiul omului! Toate cuvintele mele, care le-am grăit către tine, le ià în inima ta, și cu urechile tale să le auzi.

11Și mergi, intră la robie la fiii poporului tău, și vei grăì către ei, și vei zice: acestea zice Domnul, doar vor auzì și se vor muià.

12Și m’a luat Duh, și am auzit dinapoia mea glas de cutremur mare, zicând: binecuvântată este mărirea Domnului din locul său.

13Și am văzut glasul aripilor hiarelor, care zburà una către alta, și glasul roatelor țiindu-se de ele, și glasul cutremurului.

14Și Duhul Domnului m’a ridicat pre mine, și m’a luat, și am mers pre sus întru pornirea duhului meu, și mâna Domnului a fost cu mine tare.

15Și am intrat în robie pre sus, și am încunjurat pre cei ce lăcuiesc la rîul Hovar, cari erau acolo, și am șezut acolo șapte zile amestecându-mă în mijlocul lor.

16Și a fost după acele șapte zile, s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

17Fiul omului! Socotitor te-am dat pre tine casei lui Israil, și vei auzì din gura mea cuvânt, și’i vei înfricoșà pre ei dela mine.

18Când voiu zice eu celui fărădelege: cu moarte vei murì, și n’ai osebit, nici ai grăit celui fărădelege, ca să se întoarcă dela căile sale, și să fie viu; cel fărădelege acela întru nedreptatea sa va murì, și sângele lui din mâna ta îl voiu cere.

19Și de vei osebì și vei grăì celui fărădelege, și nu se va întoarce dela fărădelegea sa și dela calea sa; cel fărădelege acela întru nedreptatea sa va murì, și tu vei mântuì sufletul tău.

20Și de se va abate dreptul dela dreptățile sale, și va face fărădelege, și voiu dà chin înaintea feții lui, el va murì, pentrucă nu i-ai vestit lui, și întru păcatele lui va murì, că nu se vor pomenì dreptățile lui, care a făcut, și sângele lui din mâna ta îl voiu cere.

21Iar de vei spune tu dreptului, ca să nu păcătuiască, și el nu va păcătuì, cel drept cu vieață va viețuì, că ai spus lui, și tu vei mântuì sufletul tău.

22Și au fost preste mine mâna Domnului, și au zis către mine: scoală-te și ieși la câmp, și acolo se va grăì către tine.

23Și m’am sculat și am ieșit la câmp, și iată acolo mărirea Domnului stà, în ce chip erà vederea, și precum erà mărirea Domnului, care o am văzut la rîul Hovar, și am căzut pre fața mea.

24Și au venit preste mine Duh, și m’au pus pre picioarele mele, și au grăit către mine, și mi-au zis mie: intră și te închide în mijlocul casei tale.

25Și tu fiul omului! Iată s’au dat asupra ta legături, și te vor legà cu ele, și nu vei ieșì din mijlocul lor.

26Și voiu legà limba ta, și vei asurzì, și nu vei fì ca omul cel ce’i mustră pre ei, pentrucă este casă amărîtoare.

27Și când voiu grăì către tine voiu deschide gura ta, și vei zice către ei, acestea zice Domnul: cel ce aude, auză, și cel ce nu crede, nu crează, pentrucă este casă amărîtoare.