Iezechiil 17

1Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Fiul omului! Povestește povestire și grăește pildă către casa lui Israil.

3Și vei zice, acestea zice Domnul: vulturul cel mare cu aripi mari, cel cu întindere lungă și plin de unghii, care are povățuire ca să intre în Livan, și a luat cele alese ale chedrului.

4Vârfurile odraslelor le-a smuls și le-a adus în pământul lui Hanaan, în cetate zidită le-a pus pre ele.

5Și a luat din sămânța pământului, și o a dat pre ea în câmp răsad spre ape multe, și rădăcinile ei supt ea vor fi, ca să se vază o a pus pre ea.

6Și a răsărit și s’a făcut viță slabă, și mică la mărime, ca să se vază ramurile ei preste ea, și rădăcinile ei supt ea erau, și s’a făcut vie mare, și a făcut lăstari, și a întins coardele sale.

7Și s’a făcut alt vultur mare cu aripi mari și cu multe unghii, și iată vița aceasta erà împletită către el, și rădăcinile ei către el, și ramurile sale le-a întins către el, ca să’l adape pre el cu roua răsăditurii sale.

8În câmp bun spre ape multe s’a prins ea, ca să facă odraslă și să aducă rod, ca să fie viță mare.

9Pentru aceea acestea zice Domnul: au îndreptà-se-va? Au nu rădăcinile odraslei ei și rodul va putrezì, și se vor uscà toate cele întâi răsărite ale ei? Și nu cu braț mare, nici cu popor mult, ca să o smulgă pre ea din rădăcinile ei.

10Și iată se prinde, au îndreptà-se va? Au nu îndată cât o va atinge vântul cel arzător, cu uscăciune se va uscà? Cu mușuroiul răsăririi sale va secà?

11Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

12Fiul omului! Zì către casa lui Israil cea amărîtoare, nu știți ce sunt acestea, care am zis? Când va venì împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului, și’l va luà pre el și pre împăratul lui și pre boierii lui, și’i va aduce pre ei la sine în Vavilon.

13Și va luà din sămânța împărăției, și va pune cu el legătură, și va băgà pre el la ocară și pre povățuitorii pământului va luà.

14Ca să se facă împărăție slabă, și să nu se înalțe, ci să păzească legătura lui, și să o întărească.

15Și s’a depărtat dela el, și a trimis soli la Eghipet, să’i deà lui cai și popor mult, au mântuì-se-va cel ce face împrotivă, și calcă legătura? Au scăpà-va?

16Viu sunt eu, zice Domnul: că în locul celui ce l-au făcut pre el împărat, care a necinstit jurământul meu, și a călcat legătura mea cea cu el, în mijlocul Vavilonului va murì.

17Și nu cu putere mare, nici cu gloată multă va face Faraon asupra lui răsboiu, punere de șanț și cu zidire punerilor de săgeți, ca să omoare suflete multe.

18Și a necinstit jurământul, ca să calce legătura, și iată a dat mâna sa, și toate acestea făcând nu va scăpà.

19Pentru aceea zì, acestea zice Domnul: viu sunt eu, că jurământul meu, care l-a necinstit, și legătura mea, care o a călcat, le voiu dà în capul lui.

20Și voiu întinde preste el mreaja mea, și se va prinde în îngrădirea ei, și’l voiu duce pre el în Vavilon, și mă voiu judecà acolo cu el, pentru strâmbătatea lui, care a făcut asupra mea.

21Și toți fugiții lui întru toată rânduiala de sabie vor cădeà, și pre cei rămași ai lui la tot vântul îi voiu risipì, și veți cunoaște, că eu Domnul am grăit.

22Pentru aceea acestea zice Domnul: și voiu luà eu din cele alese ale chedrului din vârf, și voiu dà din capul odraslelor lui, din inima lor voiu luà și voiu răsădì pre munte înalt.

23Și’l voiu spânzurà pre el în munte înalt al lui Israil, și’l voiu răsădì, și va scoate odrasle, și va face rod, și va fì chedru mare, și se va odihnì supt el toată hiara, și toată pasărea supt umbra lui se va odihnì, și ramurile lui se vor așezà.

24Și vor cunoaște toate lemnele câmpului, că eu sunt Domnul cel ce smeresc lemnul cel înalt, și înalț lemnul cel smerit, și usuc lemnul cel verde, și înverzesc lemnul cel uscat; eu Domnul am grăit, și voiu face.