Iezechiil 22

1Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Și tu fiul omului! Au judecà-vei cetatea sângiurilor? Și’i arată ei toate fărădelegile ei și vei grăì:

3Acestea zice Domnul Dumnezeu: o cetate, care varsă sângiuri în mijlocul său, ca să vie vremea ei, și care a făcut asupra sa, ca să se pângărească.

4Cu sângiurile lor, care ai vărsat, ai căzut și cu gânduri care făceai te-ai pângărit și ai apropieat zilele tale, și ai adus vremea anilor tăi, pentru aceea te-am dat pre tine spre ocară neamurilor și spre batjocură la toate țările.

5Cele aproape de tine și cele departe de tine, și te vor batjocorì pre tine necurată, numită și multă întru fărădelegi.

6Iată povățuitorii casei lui Israil fiecare către rudeniile sale s’a adunat întru tine, ca să verse sânge.

7Pre tată și pre mumă grăià de rău întru tine și către nemernic s’au purtat cu nedreptate întru tine; pre sirman și pre văduvă asuprea întru tine.

8Și sfintele mele le defăimà și Sâmbetele mele le spurcà întru tine.

9Bărbați tâlhari erau întru tine, ca să verse întru tine sânge, și preste măguri mâncau întru tine, necurate făceau întru tine.

10Rușinea tatălui au descoperit întru tine, și necurățiea celei ce aveà curgerea sângelui, a smerit întru tine.

11Fiecare pre femeia aproapelui său a spurcat, și fiecare pre nora sa o a pângărit întru necurăție; și fiecare pre sora sa și pre fata tatălui său, a smerit întru tine.

12Daruri au luat întru tine, ca să verse sânge, camătă și adaos au luat întru tine, și ai săvârșit săvârșirea răutăței tale cea cu asupreală, și pre mine m’ai uitat, zice Domnul.

13Iar de voiu lovì mâna mea către mâna mea asupra celor ce ai săvârșit și ai făcut, și asupra sângiurilor tale, care s’au făcut în mijlocul tău,

14Au suferì-va inima ta? Au biruì-vor mâinile tale în zilele, care eu le voiu face întru tine? Eu Domnul am grăit, și voiu face.

15Și le voiu risipì întru neamuri, și le voiu împrăștià în țări, și va lipsì necurățiea ta dintru tine.

16Și te voiu moștenì pre tine în fața neamurilor, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.

17Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

18Fiul omului! Iată, făcutu-s’a mie casa lui Israil amestecați toți cu aramă și cu cositor și cu fier și cu plumb, în mijlocul cuptorului argintului amestecată este.

19Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă v’ați făcut toți într’o amestecătură, pentru aceea iată eu vă voiu adunà pre voi în mijlocul Ierusalimului;

20Precum se adună argintul și arama și fierul și cositorul și plumbul în mijlocul cuptorului, ca să suflu întru el focul să se topească; așà vă voiu primì întru urgia mea, și întru mânia mea vă voiu adunà, și vă voiu topì pre voi.

21Și voiu suflà preste voi cu focul urgiei mele, și vă veți topì în mijlocul lui;

22Cum se topește argintul în mijlocul cuptorului, așà vă veți topì în mijlocul lui, și veți cunoaște, că eu Domnul am vărsat mânia mea preste voi.

23Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

24Fiul omului! Zì lui: tu ești pământul, care nu s’a udat, nici ploaie s’a pogorît preste tine în ziua urgiei.

25A căreea povățuitori în mijlocul ei, ca leii cei ce răcnesc au apucat răpiri, și au mâncat sufletele cu asupreală, cinste au luat cu strâmbătate, și văduvele tale înmulțitu-s’au în mijlocul tău.

26Și preoții ei n’au băgat în seamă legea mea, și au spurcat sfintele mele; între cel sfânt și între cel spurcat n’au făcut osebire; și între cel necurat și între cel curat n’au deosebit; și de către Sâmbetele mele și-au întors ochii săi, și Sâmbetele mele le-au spurcat în mijlocul lor.

27Boierii ei în mijlocul ei ca lupii cei răpitori de pradă, au vărsat sânge, ca, cu lăcomie să lăcomească.

28Și prorocii ei ungând pre ei, vor cădeà văzând deșarte, vrăjind minciuni, zicând: acestea zice Domnul, și Domnul n’au zis.

29Pre poporul pământului storcându’l cu strâmbătate, și răpindu’l cu răpiri, pre sărac și pre mișel asuprindu’l, și pre cel străin năpăstuià cu judecată.

30Și am căutat dintru ei bărbat, care să se poarte drept, și să steà înaintea feții mele cu tot deadinsul în vremea mâniei mele, ca nu de tot să o pierz pre ea, și n’am aflat.

31Și am vărsat preste ea mânia mea întru focul urgiei mele, ca să’i pierz pre ei. Căile lor în capetele lor le-am dat, zice Domnul Domnul.