Iezechiil 26

1Și a fost în anul al unsprezecelea în ziua dintâiu a lunei, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Fiul omului! Pentrucă a zis Tir de Ierusalim, bine este, sfărâmatu-s’au, pierit-au neamurile, întorsu-s’au către mine, cea plină s’a pustiit.

3Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu asupra ta Tir! Și voiu face să se sue preste tine neamuri multe, cum se sue marea cu valurile sale.

4Și vor surpà zidurile cetăței Tir și vor surpà turnurile tale, și voiu vânturà țărâna ei dela ea, și o voiu pune pre ea piatră netedă.

5Zbicire de mreji va fì în mijlocul mărei, că eu am grăit zice Domnul Dumnezeu; și va fì de pradă neamurilor.

6Și fetele ei cele din câmp cu sabie se vor omorî și vor cunoaște că eu sunt Domnul.

7Că acestea zice Domnul: iată cu voiu aduce preste tine Tir, pre Navuhodonosor împăratul Vavilonului dela miazănoapte, împărat împăraților este, cu cai și cu care și cu călăreți și cu adunare de neamuri foarte multă.

8Acesta pre fetele tale cele din câmp cu sabie le va omorî și va pune împrejurul tău pază, și va zidì împrejur și va face asupră’ți șanț și împresurare de arme.

9Și lăncile lui înpreajma ta le va pune asupra zidurilor tale și turnurile tale le va surpà cu ciocanele sale.

10De mulțimea cailor lui acoperì-te-va praful lor, de glasul călăreților și al roatelor carelor lui, clătì-se-vor zidurile tale, când va intrà el prin porțile tale, ca și cum ar intrà în cetate de câmp.

11Copitele cailor lui călcà-vor toate ulițile tale, pre poporul tău cu sabie îl va omorî, și statul tăriei tale în pământ îl va duce.

12Și va prădà puterea ta și va jefuì avuția ta, și va surpà zidurile tale, și casele tale cele poftite le va stricà, și pietrile tale și lemnele tale și țărâna ta în mijlocul mărei le va arunca.

13Și va face să înceteze mulțimea cântăreților tăi, și glasul organelor tale nu se va mai auzì întru tine.

14Și te voiu pune să fii piatră netedă, zbicire mrejilor vei fì, mai mult nu te vei mai zidì, că eu am grăit, zice Domnul.

15Că acestea zice Domnul Dumnezeu către Tir: au nu de glasul căderii tale, când vor geme răniții tăi, când se va scoate sabia în mijlocul tău, se vor clătì ostroavele?

16Și se vor pogorî de pre scaunele sale toți domnii din neamurile mării, și vor luà mitrele de pre capetele lor, și de îmbrăcămintea sa cea pestriță se vor desbrăcà, cu spăimântare se vor spăimântà, pre pământ vor zăceà, și se vor teme de pierzarea lor, și vor suspinà asupra ta.

17Și vor începe a plânge pentru tine, și îți vor zice: cum ai pierit, și te-ai surpat din mare? Cetatea cea lăudată, care a fost tare în mare, ea și lăcuitorii ei, care au pus frica sa preste toți lăcuitorii săi.

18Și se vor teme ostroavele din ziua căderii tale, și se vor turburà ostroavele în mare de ieșirea ta.

19Că acestea zice Domnul Dumnezeu: când te voiu pune pre tine cetate pustiită, ca cetățile cele ce nu se lăcuesc, și voiu aduce asupra ta adâncul, și te va acoperì apă multă,

20Și te voiu pogorî la cei ce se pogoară în groapă la poporul veacului, și te voiu pune să lăcuești întru adâncul pământului, ca o pustie veșnică, cu cei ce se pogoară în groapă, ca să nu te lăcuești, nici să te scoli pre pământul vieții.

21Pierzare te voiu dà și nu vei mai fì, și te vei căutà, și nu te vei aflà în veac, zice Domnul Dumnezeu.