Iezechiil 24

1Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine în anul al nouălea, în luna a zecea în a zecea a lunii, zicând:

2Fiul omului! Scrie ție zi din ziua aceasta, din care s’a întărit împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului din ziua de astăzi.

3Și zì către casa cea amărîtoare pildă și vei grăì către ei.

4Acestea zice Domnul Dumnezeu: pune căldarea și toarnă într’însa apă și bagă într’însa despicăturile, toată despicătura bună, fluerul și umărul tăete de pre lângă oase.

5Din dobitoace alese fiind luate; și arde de desuptul lor oasele și clocotind s’au fiert oasele ei în mijlocul ei.

6Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: o cetatea sângiurilor! Căldare întru care este rugină într’însa, și rugina n’a ieșit dintr’însa, pre rând după mădularul ei a scos, n’au căzut preste ea sorți.

7Că sângele ei în mijlocul ei este, pre piatră netedă o am pus pre ea, nu o am vărsat pre ea pre pământ, ca să se acopere pământul.

8Ca să se sue mânie spre izbânda răsplătirei; pus-am sângele ei pre piatră netedă, ca să nu’l acopere.

9Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: vai cetatea sângiurilor! Și eu voiu mărì tăciunile.

10Și voiu înmulțì lemnele și voiu aprinde focul, ca să se topească cărnurile și să se împuțineze zeama, și oasele să se sfărâme.

11Și să steà pre cărbunii săi, aprinsu-s’a ca să se arză și să se frigă arama ei, și să arză în mijlocul ei necurăția ei, și să se sfârșească rugina ei.

12Și nu va ieșì dintru ea, multă este rugina ei și se va rușinà rugina ei.

13Pentru care te pângăreai tu și nu te-ai curățit de necurățiea ta, și ce va fì de nu te vei curățì încă până ce voiu umpleà mâniea mea întru tine?

14Eu Domnul am grăit și vor venì, și voiu face, nu voiu osebì, nici mă voiu îndurà, nici mă voiu milostivì. După căile tale și după izvodirile tale te voiu judecà, zice Domnul Dumnezeu; pentru aceea eu te voiu judecà după sângele tău, și după gândurile tale te voiu judecà pre tine cea necurată și vestită, și prea amărâtoare.

15Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

16Fiul omului! Iată eu iau dela tine poftele ochilor întru rânduiala răsboiului, nu te vei tăià, nici vei plânge.

17Suspinul sângelui, plânsul rărunchilor este, nu va fì părul tău împletit preste tine și încălțămintele tale în picioarele tale, nu te vei mângâià cu buzele lor și pâinea oamenilor nu vei mâncà.

18Grăit-am către popor dimineața, precum au poruncit mie, și a murit femeia mea seara, și am făcut dimineața precum mi-au poruncit mie.

19Și a zis către mine poporul: pentruce nu ne spui nouă, ce sunt acestea ce faci tu?

20Și am zis către ei: cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:

21Grăește către casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu spurc sfintele mele semețiea tăriei voastre, poftele ochilor voștri, și cărora părtinesc sufletele voastre, și fiii voștri și fetele voastre, pre cari ați părăsit, de sabie vor cădeà.

22Și veți face în ce chip am făcut, cu gura lor nu vă veți mângâià și pâinea bărbaților nu veți mâncà.

23Și părul vostru pre capul vostru și încălțămintele voastre în picioarele voastre, nu vă veți tânguì, nici veți plânge și vă veți sfârșì întru nedreptățile voastre și nu va mângâià fiecare pre fratele său.

24Și va fì Iezechiil vouă întru minune, după toate câte a făcut faceți, și când vor venì acestea veți cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeu.

25Și tu fiul omului! Au nu în ziua în care voiu luà dela ei tăria, înălțarea mărirei lor și poftele ochilor lor, și semețiea sufletului lor, pre fiii lor și pre fetele lor.

26În ziua aceea venì-va la tine cel ce va scăpà, ca să’ți spue la urechi?

27În ziua aceea deschide-se-va gura ta către cel ce a scăpat și vei grăì și nu vei tăceà mai mult, și vei fì lor întru minune și vor cunoaște că eu sunt Domnul.