Iezechiil 33

1Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Fiul omului! Grăește către fiii poporului tău, și vei zice către ei: pământul preste care voiu aduce sabie, și va luà poporul pământului pre un om dintr’ai săi, și’l va pune pre el loruș streaje.

3Și acela va vedeà sabia viind pre pământ, și va trâmbițà cu trâmbița, și va dà semn poporului.

4Și va auzì cel ce aude glasul trâmbiții, și nu se va păzì, și va venì sabia, și’l va apucà pre el, sângele lui preste capul lui va fì.

5Pentrucă a auzit glasul trâmbiții, și nu s’a păzit, sângele lui preste el va fì, iar acesta pentrucă s’a păzit, sufletul său ș’a mântuit.

6Și strejarul de va vedeà sabia venind, și nu va trâmbițà cu trâmbița, și poporul nu se va păzì, și venind sabia va luà dintru ei suflet, el pentru fărădelegea sa s’a prins, și sângele din mâna strejarului îl voiu cere.

7Și tu fiul omului! Strejar te-am pus pre tine casei lui Israil, și vei auzì din gura mea cuvânt, și vei vestì lor dela mine.

8De cumvà zicând eu celui păcătos, cu moarte vei murì, și nu vei grăì, ca să se păzească de necredincios dela calea lui și cel fărădelege întru fărădelegea sa va murì; iar sângele lui din mâna ta îl voiu cere.

9Iar de vei spune tu celui păcătos calea lui, ca să se întoarcă dela ea, și nu se va întoarce dela calea sa, el întru fărădelegea sa va murì; iar tu sufletul tău ți-ai mântuit.

10Și tu fiul omului! Zì casei lui Israil: așà ați grăit zicând: înșelăciunile noastre și fărădelegile noastre preste noi sunt, și întru ele noi ne topim și cum vom trăì?

11Zì lor: viu sunt eu zice Domnul; nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul dela calea sa și să fie viu. Cu întoarcere întoarceți-vă dela calea voastră cea rea; și pentruce muriți casa lui Israil?

12Și tu fiul omului! Zì către fiii poporului tău: dreptatea dreptului nu’l va mântuì pre el, ori în ce zi va rătăcì, și fărădelegea celui fărădelege nu’i va stricà lui, ori în ce zi se va întoarce dela fărădelegea sa, și dreptul nu se va puteà mântuì în ziua păcatului său.

13Și de voiu zice dreptului: cu vieață vei fì viu, și el nădăjduindu-se întru dreptatea sa va face fărădelege, toate dreptățile lui vor fì uitate, întru strâmbătatea sa, care a făcut, într’aceea va murì.

14Și de voiu zice celui păcătos cu moarte vei murì, și se va întoarce dela păcatul său și va face judecată și dreptate,

15Și va dà înapoi zălogul, și va plătì ce a jefuit, și va umblà întru poruncile vieței, ca să nu facă nedreptate, cu vieață va fì viu și nu va murì.

16Toate păcatele lui, care a păcătuit nu se vor pomenì, pentrucă judecată și dreptate a făcut, într’acelea va fì viu.

17Și vor grăì fiii poporului tău: nu este dreaptă calea Domnului, și aceasta calea lor nu este dreaptă.

18Că de se va abate cel drept dela dreptatea sa și va face fărădelegi, va murì întru ele.

19Și de se va abate cel păcătos dela fărădelegea sa, și va face judecată și dreptate, viu va fì întru ele.

20Și aceasta este, care ați zis: nu este dreaptă calea Domnului. Pre fiecare întru căile sale voiu judecà pre voi, casa lui Israil.

21Și a fost în anul al doisprezecelea în luna a zecea, în ziua a cincea a lunei a robiei noastre, venit-a la mine cel ce a scăpat dela Ierusalim, zicând: s’a luat cetatea.

22Și mâna Domnului fusese preste mine seara mai ’nainte de ce a venit el și a deschis gura mea, până ce a venit el dimineața la mine, și după ce s’a deschis gura mea, nu s’a mai oprit.

23Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

24Fiul omului! Cei ce lăcuesc cele pustiite în pământul lui Israil, zic: unul erà Avraam, și a moștenit pământul; iar noi mai mulți suntem, nouă s’au dat pământul moștenire.

25Pentru aceea zi către ei, așà au zis Domnul: cei ce cu sânge mâncați, și ochii voștri ridicați la spurcăciunile voastre, și vărsați sânge, au moștenì-veți pământul?

26Stătut-ați întru sabia voastră, făcut-ați urîciuni, și fiecare pre femeia aproapelui său ați pângărit, și pământul veți moștenì așà?

27Pentru aceea zì lor, acestea zice Domnul Dumnezeu: viu sunt eu, că cei ce lăcuesc cele pustiite, de sabie vor cădeà, și cei de pre fața câmpului, hiarelor țarinii se vor dà mâncare, și pre cei din cele zidite și pre cei din peșteri, cu moarte voiu omorî.

28Și voiu dà pământul pustiu, și va pierì semeția tăriei lui, și se vor pustiì munții lui Israil, nefiind călător.

29Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, când voiu face pământul lor pustiu, și se va pustiì pentru toate urîciunile lor, care au făcut.

30Și tu fiul omului! Fiii poporului tău cei ce grăesc de tine pre lângă ziduri și în ușele caselor; și grăește om către fratele său, zicând: să ne adunăm și să auzim cele ce ies dela Domnul.

31Și vor venì la tine, cum se adună poporul, și va ședeà înaintea ta poporul meu, și vor auzì cuvintele tale, și nu le vor face, că minciună este în gura lor, și după spurcăciunile lor umblă inima lor.

32Și te vei face lor ca glasul organului cel cu dulce glas, bine întocmit, și vor auzì cuvintele, și nu le vor face.

33Și când va venì, că iată vine; atunci vor cunoaște, că proroc erà în mijlocul lor.