Iezechiil 31

1Și a fost în anul al unsprezecelea în luna a treia, în ziua dintâiu a lunei, făcutu-s’a cuvântul Domnului către mine zicând:

2Fiul omului! Zì către Faraon împăratul Eghipetului și poporului lui: cui te-ai făcut asemenea întru înălțimea ta?

3Iată Asur ca un chiparos din Livan, frumos cu ramurile și des cu frunzele și înalt cu mărimea și până la mijlocul norilor a ajuns vârful lui.

4Apa l-a hrănit pre el, adâncul l-a crescut pre el, rîurile lui curgeau împrejurul rădăcinelor lui, și rîurile sale le-a trimis la toate lemnele câmpului.

5Pentru aceasta s’a înălțat mărirea lui mai mult decât toate lemnele câmpului și s’au înmulțit ramurile lui și s’au înălțat odraslele lui preste apă multă.

6Și întinzându-se odraslele lui, în ramurile lui au făcut cuiburi toate pasările cerului și supt crăngile lui pășteau toate hiarele câmpului și la umbra lui a lăcuit toată mulțimea neamurilor.

7Și a fost foarte frumoasă înălțimea lui pentru mulțimea ramurilor lui, că au fost rădăcinele lui lângă apă multă.

8Chiparoși ca aceștia n’au fost în Raiul lui Dumnezeu și pinii n’au ajuns la vârful lui, și brazii n’au fost asemenea cu ramurile lui; nici un pom în Raiul lui Dumnezeu n’a fost asemenea lui și frumuseții lui.

9Că frumos l-am făcut pre el pentru mulțimea ramurilor lui și i-au râvnit lui pomii Raiului lui Dumnezeu.

10Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentrucă te-ai mărit cu înălțimea și a ajuns vârful tău în mijlocul norilor și am văzut când s’a înălțat el,

11Și l-am dat pre el în mâinile căpeteniei neamurilor și’l va pierde pre el;

12Și l-au pierdut de tot pre el streinii și pierzătorii neamurilor, și l-au surpat pre el preste munți, în toate văile au căzut ramurile lui și s’au sfărîmat odraslele lui în tot câmpul pământului, și s’au dus din umbra lui toate popoarele neamurilor și l-au surpat pre el.

13Și s’au odihnit toate pasările cerului întru căderea lui și la rădăcina lui au fost toate hiarele țarinii.

14Ca să nu se înalțe întru mărimea sa toate lemnele din apă, și n’a ajuns cu vârful său la mijlocul norilor și nu vor stà întru înălțimea sa toate cele ce se udă cu ape; că toți s’au dat la moarte întru adâncul pământului, în mijlocul fiilor oamenilor, la cei ce se pogoară în groapă.

15Acestea zice Domnul Dumnezeu: în ziua, în care s’a pogorît la iad l-a plâns pre el adâncul, și am oprit râurile lui și am contenit mulțimea apei și s’a întunecat preste el Livanul și toate lemnele câmpului într’însul s’au slăbit.

16De glasul căderii lui s’au cutremurat neamurile, când îl pogorà pre el la iad cu cei ce se pogoară în groapă și l-au mângâiat pre el în pământul cel mai de jos toate lemnele desfătăciunii, și cele alese și cele mai frumoase ale Livanului, și toate cele ce se udă cu apă.

17Că și ei s’au pogorît cu el în iad la cei răniți de sabie și sămânța lui, cei ce lăcuiau supt umbra lui în mijlocul vieții lor au pierit.

18Cui te-ai asemănat cu mărirea și cu puterea, și cu mărimea întru lemnele desfătării? Pogoară-te și să te pogori cu lemnele desfătării întru adâncul pământului, în mijlocul celor netăeți împrejur vei dormì cu cei răniți de sabie, așà Faraon și toată mulțimea puterii lui, zice Domnul Dumnezeu.