Iezechiil 21

1Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Pentru aceea fiul omului! Prorocește, și întoarce fața ta asupra Ierusalimului, și privește la sfintele lor, și prorocește asupra pământului lui Israil.

3Și vei zice către pământul lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu asupra ta, și voiu scoate sabia mea din teaca sa, și voiu pierde dintru tine pre cel fărădelege și pre cel nedrept.

4Pentrucă voiu pierde din tine pre cel nedrept și pre cel fărădelege, așà va ieși sabia mea din teaca sa preste tot trupul dela miazăzì până la miazănoapte.

5Și va cunoaște tot trupul, că eu Domnul am scos sabia mea din teaca sa, și mai mult nu se va întoarce.

6Și tu fiul omului! Suspină întru zdrobirea șalelor tale, și întru dureri geme înaintea ochilor lor.

7Și va fì de vor zice către tine: pentruce suspini? Și vei zice: pentru vestea, că vine, și se va umpleà de frică toată inima, și toate mâinile vor slăbì, și va înțepenì tot trupul, și tot duhul și toate coapsele se vor pângărì de umezeală; iată vine, și va fì, zice Domnul Dumnezeu.

8Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:

9Fiul omului! Prorocește, și grăește, acestea zice Domnul, zì: sabie, sabie ascute-te și te mânie.

10Ca să junghi junghieri, ascute-te să sclipești gata spre deznodare, junghie, ocărăște, leapădă tot lemnul.

11Și o au dat pre ea gata a se țineà în mâinile lui. Ascuțitu-s’a sabia, este gata a se dà în mâinile celui ce tae.

12Strigă și te vaită fiul omului! Pentrucă s’a făcut aceasta întru poporul meu, aceasta întru toți povățuitorii lui Israil; vor nemernicì, spre sabie s’a făcut poporul meu, pentru aceea plesnește cu mâna ta.

13Că s’a îndreptat, și încă de se va lepădà și neamul? Nu va fì, zice Domnul Domnul.

14Și tu fiul omului! Prorocește, și plesnește mână preste mână, și îndoește sabia, a treia sabie de rane este, sabia ranelor cea mare, și îi vei spăimântà pre ei.

15Pentru ca să se înfrângă inima, și se vor înmulțì cei ce slăbesc în toată poarta lor, se dau spre junghierea sabiei, bine s’a făcut spre sclipire, bine s’a făcut spre junghiere.

16Și treci, ascute-te deadreapta și deastânga, ori unde se va ridicà fața ta.

17Și eu încă voiu plesnì mâna mea către mâna mea și voiu vărsà mâniea mea, eu Domnul am grăit.

18Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând:

19Și tu fiul omului! Rânduește ție două căi, prin care să intre sabiea împăratului Vavilonului, dintru o țară să iasă amândouă, și mâna vor gătì la începătura căii cetăței, la începutul căii vei rânduì.

20Și tu gătește și rânduește cale ca să intre sabie în Ravatul fiilor lui Amon și în Iudeea și în Ierusalim în mijlocul lui.

21Că va stà împăratul Vavilonului în calea cea veche la începutul celor două căi, ca să vrăjască vrajă, ca să undeze toiag și să întrebe cele cioplite și să socotească deadreapta lui.

22Și s’a făcut vraja asupra Ierusalimului, ca să pue șanț și să deschiză gura întru strigare, să înalțe glas cu plângere, a pune șanț la porțile ei și a pune pământ și a zidì stări de săgeți.

23Și el lor ca și cum ar vrăjì vrajă înaintea lor și el pomenind nedreptățile lui le va pomenì.

24Pentru aceea acestea zice Domnul: pentrucă ați pomenit nedreptățile voastre, descoperindu-vă necurățiile voastre, ca să se vază păcatele voastre, întru toate necurățiile voastre și întru izvodirile voastre, pentrucă ați pomenit, întru acelea vă veți prinde.

25Și tu pângărite fărădelege povățuitorule al lui Israil! A căruia vine ziua, în vremea nedreptăței, sfârșitul.

26Acestea zice Domnul: ià chivara și leapădă cununa, aceea nu va fì ca aceasta, smerit-ai pre cel înalt și ai înălțat pre cel smerit.

27Nedreptate, nedreptate, nedreptate pune-o-voiu pre ea, nici ea ca acaasta va fì, până când va venì cui i se cade și voiu dà lui.

28Și tu fiul omului! Prorocește și vei zice: acestea grăește Domnul către fiii lui Amon și către ocara lor și vei zice: sabie, sabie smulge-te spre junghiere și te smulge spre omorîre, ridică-te, ca să sclipești.

29Când vedeai tu deșarte și vrăjai minciuni, ca să te dai pre tine preste grumazii răniților celor fărădelege, cărora le-au venit ziua, în vremea nedreptăței, sfârșitul.

30Întoarce-te în teaca ta și să nu poposești în locul acesta, în care te-ai născut în pământul tău, judecà-te-voiu pre tine.

31Și voiu vărsà preste tine urgiea mea, cu focul urgiei mele voiu suflà preste tine și te voiu dà în mâinile oamenilor varvari, cari lucrează stricăciune.

32În foc vei fì mâncare, sângele tău va fì în mijlocul pământului tău, nu va fì ție pomenire, că eu Domnul am grăit.