Iezechiil 20

1Și a fost în anul al șaptelea în luna a cincea, în zece zile ale lunii, venit-au bărbați din bătrânii casii lui Israil, ca să întrebe pre Domnul și a șezut înaintea feții mele.

2Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

3Fiul omului! Grăește către bătrânii casii lui Israil și vei zice către dânșii, acestea zice Domnul: au ca să mă întrebați pre mine voi ați venit? Viu sunt eu, de voiu răspunde vouă, zice Domnul.

4Au izbândì-voiu pre ei cu izbândire, fiul omului? Fărădelegile părinților lor mărturisește-le lor.

5Și vei grăì către ei, acestea zice Domnul: din ziua în care am ales casa lui Israil și m’am făcut cunoscut seminției casii lui Iacov, și m’am cunoscut lor în pământul Eghipetului și i-am prins pre ei cu mâna mea, zicând: eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

6În ziua aceea i-am prins pre ei cu mâna mea, ca să’i scoț din pământul Eghipetului la pământul care l-am gătit lor, la pământul din care curge lapte și miere, fagur este mai mult decât tot pământul.

7Și am zis către ei: fiecare să lepede urîciunile ochilor săi și cu izvodirile Eghipetului să nu vă pângăriți; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

8Și s’au depărtat dela mine și n’au vrut să mă asculte, urâciunile ochilor lor nu le-au lepădat și izvodirile Eghipetului nu le-au părăsit, și am zis ca să vărs mâniea mea preste ei și să sfârșesc urgia mea întru ei în mijlocul Eghipetului.

9Și am făcut ca numele meu mai mult să nu se pângărească înaintea neamurilor, între care sunt ei, întru care m’am arătat către ei înaintea lor, ca să’i scoț pre ei din pământul Eghipetului.

10Și i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, și i-am adus pre ei în pustie.

11Și le-am dat lor poruncile mele, și îndreptările mele le-am arătat lor, care să le facă omul, și să fie viu întru ele.

12Și Sâmbetele mele le-am dat lor, ca să fie semn între mine și între ei, și să cunoască ei, că eu sunt Domnul cel ce’i sfințesc pre ei.

13Și am zis către casa lui Israil în pustie: umblați întru poruncile mele și păziți îndreptările mele, ca să le faceți pre ele, care făcându-le omul, va fi viu întru ele; și m’a amărît pre mine casa lui Israil în pustie, întru poruncile mele n’a umblat, și îndreptările mele le-a lepădat, care făcându-le omul va trăì întru ele. Și Sâmbetele mele le-a spurcat foarte, și am zis: ca să vărs mâniea mea preste ei în pustie, ca să’i pierz pre ei.

14Și am făcut, ca numele meu mai mult să nu se spurce înaintea neamurilor, din care i-am scos pre ei înaintea ochilor lor.

15Și eu am ridicat mâna mea asupra lor în pustie, ca mai mult să nu’i duc pre ei în pământul, care l-am dat lor, în pământul, din care curge lapte și miere, fagur este mai mult decât tot pământul.

16Pentrucă îndreptările mele le-au lepădat, și întru poruncile mele n’au umblat, și Sâmbetele mele le-au spurcat, ci după gândurile inimilor lor au mers.

17Și nu s’a îndurat ochiul meu de ei, ca să’i pierz pre ei, și n’am făcut ca să’i sfârșesc pre ei în pustie.

18Și am zis către fiii lor în pustie: întru legiuirile părinților voștri să nu umblați, și îndreptările lor să nu le păziți, și cu gândurile lor să nu vă amestecați, și să nu vă pângăriți.

19Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, întru poruncile mele umblați, și îndreptările mele păziți-le și le faceți pre ele.

20Și Sâmbetele mele sfințiți-le, și să fie semn între mine și între voi, ca să cunoașteți, că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

21Și m’au amărît și fiii lor întru poruncile mele n’au umblat, și îndreptările mele nu le-au păzit, ca să le facă pre ele, care făcându-le omul va fi viu întru ele; și Sâmbetele mele le-au spurcat foarte, și am zis, ca să vărs mâniea mea preste ei, ca să sfârșesc urgia mea asupra lor în pustie.

22Și am făcut, ca numele meu mai mult să nu se spurce înaintea neamurilor, din care i-am scos pre ei înaintea ochilor lor.

23Am ridicat mâna mea asupra lor în pustie, ca să’i risipesc pre ei între neamuri, și să’i împrăștiez pre ei prin țări.

24Că îndreptările mele nu le-au făcut, și poruncile mele le-au lepădat, și Sâmbetele mele le-au spurcat, ci după gândurile părinților lor au fost ochii lor.

25Și le-am dat lor porunci nu bune, și îndreptări, întru care nu vor fì vii.

26Și îi voiu pângărì pre ei întru obiceiurile lor, când vor aduce pre tot cel ce deschide mitrasul, pentru ca să’i sting pre ei, și vor ștì, că eu sunt Domnul.

27Pentru aceea grăește către casa lui Israil fiul omului! Și vei zice către ei: acestea zice Domnul, până la aceasta m’au mânieat pre mine părinții voștri cu păcatele lor, care au păcătuit asupra mea.

28Și i-am băgat pre ei în pământul, pentru care am ridicat mâna mea, ca să’l dau pre el lor, și au văzut tot dealul înalt și tot lemnul umbros, și au jertfit acolo dumnezeilor lor, și au pus acolo miros de bună mireasmă lor, și au turnat acolo turnările lor.

29Și am zis către ei: ce este Avama, de intrați voi acolo? Și au chemat numele lui Avama până în ziua de astăzi.

30Pentru aceea zì către casa lui Israil, acestea zice Domnul: de vreme ce întru fărădelegile părinților voștri vă pângăriți, și după urîciunile voastre voi curviți,

31Și cu pârga darurilor voastre, cu trecerea fiilor voștri prin foc voi vă pângăriți, cu toate gândurile voastre până în ziua de astăzi, și eu oare voiu răspunde vouă casa lui Israil? Viu sunt eu, zice Domnul, de vă voiu răspunde vouă, și de se va suì preste duhul vostru acesta.

32Și nu va fì în ce chip ziceți voi, fi-vom ca limbile și ca neamurile pământului, ca să slujim lemnelor și pietrilor.

33Și pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul, că cu mână tare și cu braț înalt și cu mânie vărsată voiu împărățì preste voi.

34Și vă voiu scoate pre voi din popoare, și vă voiu adunà pre voi din țările, întru care v’am risipit cu mână tare și cu braț înalt și cu mânie vărsată.

35Și vă voiu aduce pre voi în pustiea popoarelor, și mă voiu judecà cu voi acolo față către față.

36În ce chip m’am judecat cu părinții voștri în pustie, când i-am scos pre ei din pământul Eghipetului, așà vă voiu judecà pre voi zice Domnul.

37Și vă voiu pune pre voi supt toiagul meu, și vă voiu băgà pre voi în număr.

38Și voiu alege dintre voi pre cei necredincioși și pre cei călcători de lege, pentrucă din nemernicirea lor voiu scoate pre ei, și în pământul lui Israil nu vor intrà, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeu.

39Și voi casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: fiecare să’și ia izvodirile sale, și după acestea de mă veți ascultà pre mine, și numele meu cel sfânt nu’l veți spurcà mai mult cu darurile voastre, și cu izvodirile voastre.

40Că în muntele cel sfânt al meu, în muntele cel înalt al lui Israil, zice Domnul Dumnezeu, acolo vor slujì mie toată casa lui Israil desăvârșit, și acolo voiu primì, și acolo voiu privì pârga voastră, și pârga aducerilor voastre, întru toate sfințirile voastre.

41Întru miros de bună mireasmă vă voiu primì pre voi, când vă voiu scoate pre voi din popoare, și vă voiu adunà pre voi din țările în care v’ați risipit, și mă voiu sfințì întru voi înaintea ochilor popoarelor.

42Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, când vă voiu băgà pre voi în pământul lui Israil, în pământul, pentru care am ridicat mâna mea, ca să’l dau părinților voștri.

43Și vă veți aduce aminte acolo de căile voastre, întru care v’ați pângărit, și veți bate fețele voastre întru toate răutățile voastre.

44Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, când vă voiu face vouă așà, ca numele meu să nu se spurce după căile voastre cele rele și după izvodirile voastre cele stricate, casa lui Israil, zice Domnul.

45Și a fost cuvântul Domnului către mine zicând:

46Fiul omului! Întărește’ți fața ta preste Teman, și caută spre Darom, și prorocește asupra dumbrăvii cei povățuitoare a Naghevului.

47Și vei grăì dumbrăvii Naghevului: auzi cuvântul Domnului, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu voiu aprinde întru tine foc, și va mâncà întru tine tot lemnul verde și tot lemnul uscat, nu se va stinge flacăra cea aprinsă, și va arde întru ea toată fața dela miazăzì până la miazănoapte.

48Și va cunoaște tot trupul, că eu Domnul l-am aprins pre el, și nu se va stinge.

49Și am zis: nicidecum Doamne! Doamne! Ei zic către mine: au nu este pildă, care să zică aceasta?