Iezechiil 32

1Și a fost în anul al doisprezecelea, în luna a douăsprezecea, în ziua dintâiu a lunei, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:

2Fiul omului! Ià plângere asupra lui Faraon împăratul Eghipetului și vei zice către el: leului neamurilor te-ai asemănat tu și balaurului celui din mare, și împungeai cu cornul în rîurile tale și turburai apa cu picioarele tale și călcai rîurile tale.

3Acestea zice Domnul: întinde-voiu preste tine mreaja mea, întru adunare de neamuri multe și te voiu scoate pre tine cu undița mea.

4Și te voiu întinde pre pământ, câmpiile se vor umpleà, și voiu așezà preste tine toate pasările cerului, și voiu săturà dintru tine toate hiarele atot pământul.

5Și voiu dà cărnurile tale preste munți și voiu săturà de sângele tău tot pământul.

6Și se va adăpà pământul de gunoaele tale de mulțimea ta preste munți, văile voiu umpleà de tine.

7Și voiu acoperì cerul, când te voiu stinge și voiu întunecà stelele lui, soarele cu nor îl voiu acoperì și luna nu va dà lumina sa.

8Toate stelele cerului și tot ce luminează lumină din cer, se vor întunecà preste tine, și voiu dà întunerec preste pământul tău zice Domnul Dumnezeu.

9Și voiu întărîtà inima a multor popoare, când te voiu duce rob la neamuri, în pământul care nu l-ai știut.

10Și se vor mâhnì pentru tine neamuri multe, și împărații lor cu întristare se vor întristà, când va zburà sabia mea preste fețele lor, așteptând căderea lor dela ziua căderii tale.

11Că acestea zice Domnul Dumnezeu: sabia împăratului Vavilonului va venì ție.

12Cu săbiile uriașilor voiu surpà tăria ta, toți pierzătorii din toate neamurile, și vor pierde semeția Eghipetului, și se va sfărâmà toată tăria lui.

13Și voiu pierde toate vitele lui dela apa cea multă, și picior de om mai mult nu o va turburà, și urmă de vită nu o va călcà.

14Atunci vor încetà apele lor, și rîurile lor ca untuldelemn vor curge, zice Domnul.

15Când voiu dà Eghipetul spre pierdere, și se va pustiì pământul cu plinirea lui, când voiu risipì pre toți cei ce lăcuesc într’însul, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.

16Plângere este, și’l vor plânge pre el; fetele neamurilor îl vor plânge pre el pentru Eghipet și pentru toată tăriea lui, plânge’l-vor pre el, zice Domnul Domnul.

17Și a fost în anul al doisprezecelea în luna dintâiu, în cincisprezece ale lunii, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:

18Fiul omului! Plânge preste tăriea Eghipetului, și vor pogorî neamurile pre fetele lui moarte întru adâncul pământului, la cei ce se pogoară în groapă.

19Din apă limpede pogoară-te, și dormi cu cei netăieți împrejur.

20În mijlocul celor răniți de sabie vor cădeà cu el, și va dormì toată tăriea lui.

21Și vor zice ție uriașii: întru adâncul gropii te pogoară, cu cât ești mai bun? Pogoară-te și dormi cu cei netăieți împrejur în mijlocul celor răniți de sabie.

22Acolo este Asur și toată adunarea lui. Toți răniți acolo s’au dat.

23Și mormântul lor întru adâncul gropii, și s’a făcut adunarea lui, împrejurul mormântului lui toți cei răniți, cari au căzut de sabie, cari au pus mormânturile lui în coastele gropii, și s’a făcut adunare împrejurul mormântului lui, toți aceștia răniți, și cari au căzut de sabie, cari au dat frica sa în pământul vieții.

24Acolo este Elam și toată puterea lui împrejurul mormântului lui, toți cei răniți și cari au căzut de sabie și cei ce se pogoară netăieți împrejur întru adâncul pământului, cari au dat frica sa în pământul vieții, și au luat chinul său cu cei ce se pogoară în groapă în mijlocul celor răniți.

25Acolo s’a dat Mosoh și Tovel și toată tăriea lui împrejurul mormântului lui, toți răniții lui, toți acei netăieți împrejur și cei răniți de sabie, cari au dat frica lor în pământul celor vii.

26Și n’au dormit cu uriașii cei ce au căzut din veac, cari s’au pogorît în iad cu armele sale cele de răsboiu, și au pus săbiile lor supt capetele sale, și s’au făcut fărădelegile lor întru oasele lor; că au înfricoșat pre toți în vieața lor.

27Și tu în mijlocul celor netăieți împrejur te vei zdrobì și vei dormì cu cei răniți de sabie.

28Acolo Edom și împărații lui și toți boierii lui Asur, cei ce au dat tăriea lui spre rană de sabie, aceștia cu cei răniți au dormit cu cei ce s’au pogorît în groapă.

29Acolo boierii miezului nopții toți căpetenii ai lui Asur, cari s’au pogorît răniți cu frica sa, și întru tăriea sa au adormit netăieți împrejur cu cei răniți de sabie, și au luat chinul său cu cei ce se pogoară în groapă.

30Pre aceia va vedea împăratul Faraon, și se va mângâià întru toată tăriea lor; răniți de sabia lui Faraon, și toată tăriea lui, zice Domnul Dumnezeu.

31Pentrucă am dat frica lui preste pământul vieții, și va dormì în mijlocul celor netăiați împrejur cu cei răniți de sabia lui Faraon și toată mulțimea lui cu dânsul, zice Domnul Dumnezeu.