A doua lege 22

1Când vezi boul fratelui tău sau oaea lui rătăcind, să nu le treci cu vederea, ci să le abați și să le întorci la fratele tău și să le dai lui.

2Iar de nu este aproape fratele tău de tine, nici îl știi pre el, le bagă în sălașul tău și să fie la tine, până ce le va căutà fratele tău și le vei da lui.

3Așà să faci cu asinul lui și așà să faci cu haina lui și așà să faci cu tot ce a pierdut fratele tău, toate câte a pierdut el și le vei aflà tu, să nu le treci cu vederea.

4De vei vedeà asinul fratelui tău sau boul lui căzuți pre cale, să nu-l treci cu vederea; ci ridicând, să-i ridici împreună cu el.

5Să nu se îmbrace femeia cu haine bărbătești, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeești; pentrucă urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face acestea.

6Iar de vei aflà vre un cuib de pasăre înaintea feții tale în cale, sau în vr’un copac, sau pre pământ, cu pui sau cu ouă, și muma lor șezând preste pui sau preste ouă, să nu prinzi pre mumă cu puii.

7Ci pre mumă să o slobozi; iar puii iai ție, ca să fie bine ție și să trăești zile multe.

8Și când vei zidì casă nouă, fă cunună podului tău, ca să nu faci ucidere de om în casa ta, de va cădeà cinevà de pre el.

9Să nu semeni în viea ta mai multe feluri, ca să nu se sfințească roada și sămânța, care o ai semănat împreună cu roada viei tale.

10Să nu ari cu bou și asin împreună.

11Să nu te îmbraci cu haină țesută din lână și din in împreună.

12Ciucuri să-ți faci la cele patru colțuri ale hainelor tale, cu carele vei îmbrăcă.

13De va luà cinevà femeie și va lăcuì împreună cu ea și o va urî,

14Și va aduce asupra ei cuvinte de învinuire, și-i va scoate nume rău și va zice: am luat femeia aceasta și intrând eu la dânsa, n’am găsit-o fecioară,

15Luând-o pre ea tatăl fetei și muma sa, vor arătà cele de feciorie ale fetei înaintea bătrânilor la poartă,

16Și va zice tatăl fetei către bătrâni: pre fata mea aceasta o am dat femeie omului acestuia și o a urît.

17Acum el pune asupra ei cuvinte de vinuire, zicând: n’am găsit pe fata ta fecioară, iată acestea sunt semnele fecioriei fetei mele, și vor desface haina ei înaintea bătrânilor cetății,

18Și vor luà bătrânii cetății aceea pre omul acela și-l vor pedepsì.

19Și-l vor globì cu o sută de sicli, și-i vor da tatălui fetei, pentru că a scos nume rău asupra fecioarei Israiltence, și va fi lui femeie și nu va puteà să o gonească pre ea în toată vieața sa.

20Iar de va fi adevărat cuvântul acesta, și nu se va găsì fata fecioară,

21Vor scoate pre fată la ușa casii tatălui său, și oamenii cetății aceea o vor ucide cu pietre și va murì, pentrucă a făcut necurăție întru fiii lui Israil și a curvit în casa tatălui său, și vei ridicà pre cel rău dintre voi.

22Iar de se va aflà om dormind cu femeie care are bărbat, să-i ucideți pre amândoi; și pre omul cel ce a dormit cu femeia și pre femeie, și vei ridicà pre cel rău din Israil.

23Iar de se va afla fată fecioară logodită cu bărbat, și aflând-o pre ea om în cetate va dormì cu ea,

24Veți scoate pre amândoi la poarta cetății lor și veți ucide cu pietre să moară: pre fată pentrucă n’a strigat în cetate, iar pre om pentrucă a smerit femeia aproapelui, și vei ridicà pre cel rău dintre voi.

25Iar de va aflà în câmp omul pre fata cea logodită, și silind-o va dormì cu ea, să ucideți numai pre cel ce a dormit cu ea;

26Iar fetei să nu-i faceți nimica, că nu este vinovată morții, că precum vre un om se scoală asupra aproapelui și-l omoară, așà este lucrul acesta.

27Că în câmp o a aflat pre ea; și a strigat fata cea logodită, și n’a fost cine să-i ajute.

28Iar de va aflà cinevà pre fata cea fecioară, care nu este logodită, și silind-o va dormì cu ea și se va aflà,

29Omul cel ce a dormit cu ea va da tatălui fetei cincizeci de drahme de argint și ea va fi lui femeie, pentrucă o a smerit pre ea și nu va puteà să o gonească în toată vieața sa.

30Să nu ia omul femeia tatălui său și să nu descopere acoperământul tatălui său.