A doua lege 18

1Preoții și Leviții și tot neamul lui Levì nu va aveà parte, nici sorți cu Israil, ci jertfele Domnului moșiea lor, pe acelea le vor mâncà.

2Iar moșie nu vor aveà ei între frații săi; Domnul este moșiea lui, precum i-au zis lui.

3Și acesta este dreptul preoților: dela popor, dela cei ce jertfesc jertfe, ori vițel, ori oaie, vei da preotului armul, fălcile și pântecele.

4Apoi pârga grâului tău și a vinului tău și a untului tău de lemn și pârga tunderii oilor tale vei da lui.

5Că pre el l-au ales Domnul Dumnezeul tău din toate neamurile tale să steà înaintea Domnului Dumnezeului tău, ca să slujască și să binecuvinteze întru numele Domnului el și fiii lui în toate zilele.

6Iar de va venì vre un Levit din vre-o cetate de ale voastre cele împrăștiate între toți fiii lui Israil, în care el lăcuește, și îi poftește sufletul lui a venì în locul, care-l va alege Domnul,

7Va slujì numelui Domnului Dumnezeului său, ca și toți frații lui Leviții, carii stau acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău.

8Parte cuvenită va mâncà, afară de moștenirea sa părintească.

9Iar după ce vei intrà în pământul care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveți a face după urâciunile neamurilor acelora.

10Să nu se afle întru tine, care să treacă pre fiul său sau pre fata sa prin foc, sau care să umble cu vraje, descântând și fermecând.

11Și fermecător și descântător și care vrăjește după măruntae și care caută în stele și care întreabă morții;

12Că urâciune este Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face acestea, și pentru urâciunile acestea va pierde pre ei Domnul Dumnezeul tău dela fața ta.

13Desăvârșit să fii înaintea Domnului Dumnezeului tău.

14Că neamurile acestea, pre care tu le vei moștenì, acelea vrăji și descântece ascultă; iar ție nu ți-au dat așà Domnul Dumnezeul tău.

15Proroc din frații tăi ca pre mine va sculà ție Domnul Dumnezeul tău, de el să ascultați.

16După toate câte ai cerut dela Domnul Dumnezeul tău, în Horiv în ziua adunării, zicând: nu vom adaoge a mai auzì glasul Domnului Dumnezeului nostru și nu vom mai vedeà acest foc mare, ca să nu murim.

17Și au zis Domnul către mine: drept, toate câte au grăit.

18Proroc voiu sculà lor din frații lor, ca pre tine, și voiu pune cuvintele mele în gura lui și va grăi lor după cum voiu poruncì lui.

19Și omul care nu va ascultà cuvântul lui, ori câte va grăì prorocul acela întru numele meu, eu voiu luà izbândă pentru el.

20Iar prorocul care va îndrăznì a grăì întru numele meu cuvânt, care n’am poruncit lui să-l grăiască, și care va grăì întru numele altor dumnezei, să moară prorocul acela.

21Iar de vei zice întru inima ta, cum vom cunoaște cuvântul, care l-au grăit Domnul?

22Câte va grăì prorocul acela întru numele Domnului, și nu va fi, nici se va întâmplà ce a zis, cuvântul acela nu l-au grăit Domnul; întru păgânătate a grăit prorocul acela, să nu vă țineți de el.