A doua lege 21

1De se va aflà în pământul, care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău să-l moștenești, om omorît zăcând în câmp, și nu se știe cine l-a omorît,

2Vor ieșì bătrânii și judecătorii tăi și vor măsurà până la cetățile cele din prejurul celui omorît,

3Și bătrânii cetății cei mai aproape de cel omorît, vor luà o vițea din vaci, care n’a lucrat și n’a tras în jug.

4Apoi bătrânii cetății aceea vor aduce vițeaua într’o vale râpoasă, care nu s’a lucrat, nici s’a semănat, și vor tăià capul vițelei în vale.

5Și să vie preoții Leviți, pentru că pre ei i-au ales Domnul Dumnezeu să steà înaintea lui și să binecuvinteze întru numele lui, și din gura lor se va judecà toată pricina și rana.

6Și toți bătrânii cetății cei mai aproape de cel omorît să spele mâinile pre capul vițelii cei tăete în vale.

7Și răspunzând, vor zice: mâinile noastre n’au vărsat sângele acesta, și ochii noștri n’au văzut.

8Milostiv fii poporului tău Israil, pre care l-ai răscumpărat Doamne din pământul Eghipetului! Ca să nu fie sânge nevinovat întru poporul tău Israil, și li se va iertà lor păcatul sângelui.

9Tu deci ridică sângele cel nevinovat dintre voi, și fă ce este bun și plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.

10Iar când vei ieșì la războiu înaintea vrăjmașilor tăi, și-i va da pre ei Domnul Dumnezeu în mâinile tale, și-i vei prădà pre ei,

11Și între cei robiți vei vedeà femeie frumoasă la față, și-ți va plăceà, cât să o iei pre ea femeie ție,

12O vei băgà în casa ta, și vei rade capul ei și vei tăià unghiile ei.

13Și vei luà dela ea hainele cele de robie, și va ședeà în casa ta și va plânge pre tatăl său și pre muma sa o lună de zile, și după aceea vei intrà la ea și vei lăcuì cu ea și va fi ție femeie.

14Și de n’o vei vrea pre ea după aceea, să o lași slobodă și să n’o vinzi pre argint, nici să te slujești cu ea, pentrucă o ai smerit pre ea.

15Iar de va aveà un om două femei, una iubită, iar alta urâtă, și vor naște lui, și cea iubită și cea urâtă, și feciorul cel întâiu născut va fi al celei urâte.

16Și va fi în ziua în care va împărți fiilor săi averea sa, nu va puteà să facă să fie întâiu născut feciorul celei iubite, trecând cu vederea pre feciorul celei urâte, care este cel întâiu născut;

17Ci întâiu născut va cunoaște pre feciorul celei urâte, și-i va da lui îndoit din toate câte va aveà el, de vreme ce acesta este începătura fiilor lui, și lui se cuvin cele ce sunt ale celui întâiu născut.

18Iar de va aveà cinevà fiu neascultător și îndărătnic, care n’ascultă cuvântul tatălui său, și cuvântul mumei sale, și ei îl ceartă pre el; iar el nu-i ascultă,

19Să-l prinză tatăl lui și muma lui, și să-l scoată înaintea bătrânilor cetății sale și la poarta locului,

20Și să zică către bărbații cetății sale: fiul nostru acesta este neascultător și îndărătnic, mâncător și bețiv și n’ascultă cuvântul nostru.

21Și-l vor ucide cu pietre bărbații cetății lui, și va murì. Și vei ridicà pre cel rău dintre voi; și ceilalți auzind, se vor teme.

22Iar de va fi făcut cinevà vre un păcat vrednic de moarte, și-l veți osândi a murì spânzurat pre lemn,

23Să nu rămâe preste noapte trupul lui pre lemn, ci în ziua aceea să-l îngropați, de vreme ce blestemat de Dumnezeu este tot cel spânzurat pre lemn, și să nu spurcați pământul, care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău să-l moștenești.