A doua lege 19

1Iar dacă va pierde Domnul Dumnezeul tău neamurile, al cărora pământ îl dă ție Domnul Dumnezeul tău, și veți moștenì pre ei și veți lăcuì în cetățile lor și în casele lor,

2Trei cetăți să-ți alegi ție în mijlocul pământului tău, care îl dă ție Domnul Dumnezeul tău.

3Socotește-ți calea și împarte în trei părți hotarele pământului tău, care îl împarte ție Domnul Dumnezeul tău, ca să scape acolo tot ucigașul.

4Iar aceasta va fi rânduiala pentru ucigașul care va fugì acolo și va trăì: tot cel ce va lovì pre aproapele său fără de voie, și nu l-a fost urît pre el mai înainte de ieri și de alaltăieri;

5Și care va intrà cu aproapele său în pădure să taie lemne, și ridicând mâna cu securea cel ce tae lemnul, va sărì securea din coadă și va lovì pre aproapele său și va murì, acesta va fugì într’o cetate de acestea și va trăì.

6Ca nu alergând cel ce este rudă cu cel mort după cel ce a omorît, și înfierbântată fiind inima lui să-l ajungă pre el, de va fi mai lungă calea, și să-l omoare pre el, măcar că acesta nu este vinovat judecății cei de moarte, căci nu l-a fost urît pre el mai înainte de ieri și de alaltăieri.

7Pentru aceea poruncesc eu ție cuvântul acesta, zicând: alege-ți ție trei cetăți.

8Iar de va lărgì Domnul Dumnezeul tău hotarele tale, precum s’au jurat părinților tăi, și-ți va da ție Domnul tot pământul, care au zis părinților tăi că-l va da,

9De vei ascultà să faci toate poruncile acestea, care le poruncesc eu ție astăzi, să iubești pre Domnul Dumnezeul tău și să umblì pre toate căile lui în toate zilele; vei mai adaoge ție încă trei cetăți pe lângă aceste trei.

10Și nu se va vărsà sânge nevinovat în pământul, care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău să-l moștenești, și nu va fi întru tine vinovat de sânge.

11Iar de va fi întru tine vre un om, care urăște pre aproapele său, și-l pândește pre el, și se va sculà asupra lui, și-l va lovì, și va murì, și va fugì în vre-o cetate de acestea,

12Vor trimite bătrânii cetății lui, și-l vor luà pre el de acolo, și-l vor da în mâinile rudeniilor mortului, și-l vor omorî.

13Să nu caute cu milă ochiul tău spre el, ci vei curățì sângele cel nevinovat din Israil; și va fi bine ție.

14Să nu muți hotarele aproapelui tău, care le-au pus părinții tăi în moșiea, care o vei moștenì în pământul, care ți-l dă ție Domnul Dumnezeul tău ca să-l moștenești.

15Nu e destul un martor să mărturisească asupra vre unui om, ori pentru ce strâmbătate și ori pentru ce greșală și ori pentru ce păcat, care va păcătuì. Ci prin gura a două mărturii și prin gura a trei mărturii va stà tot cuvântul.

16Iar de se va sculà mărturie nedreaptă asupra vre unui om, pârându-l pre el călcător de lege,

17Amândoi oamenii între carii este pricirea, vor stà înaintea Domnului și înaintea preoților și înaintea judecătorilor, cari vor fi în zilele acelea.

18Și vor cercetà judecătorii cu amăruntul, și de vor aflà, că mărturie strâmbă a mărturisit și cu nedreptate a stătut împrotiva fratelui său,

19Să-i faceți lui precum a gândit el să facă rău asupra fratelui său, și vei ridicà răul dintre voi.

20Și ceilalți auzind se vor teme, și nu vor adaoge a mai face acest lucru rău între voi.

21Să nu se facă milă ochiului tău de el; suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, precum va face cinevà aproapelui său, așà veți face lui.