A doua lege 20

1Iar când vei ieșì la războiu asupra vrăjmașilor tăi, și vei vedeà cai și călăreți și popor mai mult decât tine, să nu te temi de ei, că cu tine este Domnul Dumnezeul tău cel ce te-au scos din pământul Eghipetului.

2Și va fi când le vei apropià la războiu, venind preotul va grăì poporului și va zice către ei:

3Ascultă Israile, voi mergeți astăzi la războiu asupra vrăjmașilor voștri; să nu slăbească inima voastră, nu vă temeți, nici vă speriați, nici vă abateți dela fața lor.

4Că Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră cu voi, ca împreună cu voi să bată pe vrăjmașii voștri și să vă mântuiască pre voi.

5Și vor grăì și cărturarii către popor, zicând: tot omul, care a zidit casă nouă și n’a început a lăcuit într’însa, să meargă și să se întoarcă în casa sa, să nu moară în războiu, și alt om să înceapă a lăcuì într’însa.

6Și tot omul, care a sădit vie și nu s’a bucurat dintr’însa, să meargă și să se întoarcă la casa sa, să nu moară în războiu și alt om să se veselească dintr’însa.

7Și tot omul, care ș’a logodit lui-și femeie și nu o a luat pre ea, să meargă și să se întoarcă în casa sa, să nu moară la războiu, și alt om să o ia pre ea.

8Și vor mai adaoge cărturarii a grăì către popor și vor zice: tot omul cel fricos și slab la inimă, să meargă și să se întoarcă în casa sa, ca să nu înfricoșeze inima fratelui său ca și a sa.

9Și va fi după ce vor încetà cărturarii a grăì către popor, vor pune pre mai marii oștii înainte povățuitori poporului.

10Și când te vei apropià la vre-o cetate să o bați, mai ’nainte să o îmbii cu pace.

11De vor răspunde ție cele de pace și vor deschide ție, tot poporul, carii se vor aflà într’însa vor da bir ție și vor fi supuși.

12Iar de nu va ascultà de tine și va face războiu asupra ta, să o împresori pre ea,

13Până când ți-o va da Domnul Dumnezeul tău în mâinile tale, și să ucizi toată partea bărbătească dintr’însa cu ascuțitul sabiei.

14Afară de femei și de copii și toate dobitoacele și toate câte vor fi în cetate și toate averile să le prădezi ție, și să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi, care o dă ție Domnul Dumnezeul tău.

15Așà să faceți cu toate cetățile care sunt departe de tine foarte, și nu sunt din cetățile neamurilor acestora.

16Iar din cetățile neamurilor acestora, al căror pământ îl dă ție Domnul Dumnezeul tău să-l moștenești, să nu lași viu nimica ce suflă.

17Ci cu anatema să-i anatematisiți pre ei, pre Heteu și pre Amoreu și pre Hananeu și pre Ferezeu și pre Eveu și pre Ievuseu și pre Ghergheseu, precum au poruncit ție Domnul Dumnezeul tău.

18Ca să nu vă învețe pre voi a face toate urâciunile lor, care le-au făcut ei dumnezeilor lor, și să păcătuiți înaintea Domnului Dumnezeului vostru.

19Iar de vei ședeà împrejurul vre unei cetăți zile mai multe, bătând-o ca să o ei, să nu strici pomii ei, nici să pui securea în ei, ci din pom să mănânci, iar pre el să nu-l tai, că pomul cel din țarină nu este ca omul să poată fugi dela fața ta și să se ascunză în șanț.

20Iar lemnul care-l știi că nu face rod bun de mâncat, acela să-l strici și să-l tai și să zidești șanț asupra cetății, care face războiu asupra ta, pânăce se va da ție.