A doua lege 2

1Și întorcându-ne am purces în pustie pre calea cea despre marea Roșie, precum au grăit Domnul către mine, și am încunjurat muntele Siirului în multe zile.

2Și au zis Domnul către mine:

3Destul ați încunjurat muntele acesta, întoarceți-vă dar către miazănoapte.

4Și poruncește poporului, zicând: voi veți trece prin hotarele fraților voștri, fiii lui Isav, carii lăcuesc în Siir, și se vor înfricoșà de voi, și se vor teme foarte.

5Să nu faceți cu ei războiu, pentrucă nu voiu da vouă din pământul lor nici o urmă de picior, pentrucă moștenire am dat fiilor lui Isav muntele Siir.

6Cu argint cumpărați-vă bucate dela ei, și mâncați, și apă cumpărați dela ei cu argint, și beți.

7Că Domnul Dumnezeul nostru te-au binecuvântat pre tine întru toate lucrurile mâinilor tale. Cunoaște cum ai trecut pustiea cea mare și înfricoșată; iată patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău au fost cu tine și de nimica n’ai avut lipsă.

8Și am trecut dela frații noștri fiii lui Isav, carii lăcuiau în Siir lângă calea Aravei, dela Elon, și dela Ghesion Gaver, și întorcându-ne am trecut calea pustiei lui Moav.

9Și au zis Domnul către mine: nu vă învrăjbiți cu Moavitenii, și să nu faceți războiu cu ei, pentrucă nu voiu da vouă din pământul lor moșie, că fiilor lui Lot am dat Aroirul să-l moștenească.

10Omìnii mai înainte au șezut pre dânsul, neam mare și mult și tari, ca și Enachimii.

11Rafainii se vor socotì și ei ca și Enachimii; iar Moavitenii i-au numit pre ei omìni.

12Și în Siir mai înainte ședeà Horeul; și fiii lui Isav i-au pierdut pre ei, și i-au sfărâmat dela fața sa, și au lăcuit ei în locul lor, cum a făcut Israil cu pământul moștenirii sale, care l-au dat lor Domnul.

13Acum dar sculați-vă, și purcedeți, și treceți valea Zaret.

14Și zilele în care am mers de la Kadisul Varnì până am trecut valea Zarei sunt treizeci și opt de ani, până ce a murit din tabără tot neamul bărbaților celor războinici, precum s’au jurat lor Domnul Dumnezeu.

15Și mâna Domnului au fost preste ei, ca să topească pre ei din tabără, până ce au pierit.

16Și a fost după ce au căzut toți bărbații cei războinici, și au murit dintre popor.

17Și au grăit Domnul către mine, zicând:

18Tu vei trece astăzi hotarele lui Moav, Aroirul.

19Și vă veți apropieà aproape de fiii lui Aman, să nu vă învrăjbiți cu ei, și să nu bateți războiu cu ei, pentrucă din pământul lui Aman nu voiu da ție moșie, că fiilor lui Lot l-am dat moșie.

20Pământul Rafainilor s’a socotit și acesta, pentrucă Rafainii au lăcuit mai înainte pre el, și Amanitenii îi chiamă pre ei Zohomini.

21Neam mare și mult și mai tare decât voi, ca și Enachimii, și i-au pierdut pre ei Domnul dinaintea feții lor, și au moștenit și au lăcuit în locul lor până în ziua aceasta.

22Precum au făcut fiilor lui Isav cei ce lăcuesc în Siir, carii au pierdut pre Horei dela fața sa, și i-au moștenit pre ei, și au lăcuit în locul lor până în ziua aceasta.

23Și Eveii cei ce lăcuiau în Asirot până la Gaza, și pre Kapadochii, carii au ieșit din Kapadochiea i-au sfărâmat, și s’au așezat în locul lor.

24Acum dar sculați-vă, și vă duceți și treceți valea Arnonului. Iată am dat în mâinile tale pre Sion Amoreul împăratul Esevonului, și pământul lui. Începe a-l moștenì, fă cu el războiu în ziua aceasta.

25Începe a da cutremurul tău și frica ta preste toate neamurile cele de supt cer, cari auzind de numele tău se vor turburà, și se vor teme de fața voastră.

26Și am trimis soli din pustiea Kedamot la Sion împăratul Esevonului cu cuvinte de pace, zicând:

27Trece-voiu prin pământul tău, pre cale voiu merge, nu mă voiu abate la dreapta au la stânga.

28Bucate pre bani îmi vei da, și voiu mâncà, și apă pre bani îmi vei da, și voiu beà; numai cât voiu trece cu picioarele mele.

29Precum mi-au făcut mie fiii lui Isav, cei ce lăcuesc în Siir și Moavitenii cei ce lăcuesc în Aroir, până ce voiu trece Iordanul în pământul, care-l dă nouă Domnul Dumnezeul nostru.

30Și n’a vrut Sion împăratul Esevonului să trecem noi prin hotarul lui, pentrucă Domnul Dumnezeul nostru au învârtoșat duhul lui și au întărit inima lui, ca să se deà în mâinile tale, ca în ziua aceasta.

31Și au zis Domnul către mine: iată am început a da înaintea feții tale pre Sion Amoreul împăratul Esevonului și pământul lui, și începe a moștenì pământul lui.

32Și a ieșit Sion împăratul Esevonului întru întâmpinarea noastră, el și tot poporul lui la războiu în Iassà.

33Și l-au dat pre el Domnul Dumnezeul nostru înaintea feții noastre, în mâinile noastre, și l-am bătut pre el și pre fiii lui și pre tot poporul lui.

34Și am luat toate cetățile lui în vremea aceea, și am surpat toată cetatea, apoi și din muerile lor și din fiii lor pre nimenea n’am lăsat viu.

35Ci numai dobitoacele am prădat, și dobânzile cetăților care le-am luat.

36Dela Aroir, care este în marginea rîului Arnonului, și cetatea care este în vale, până la muntele Galaad. N’a fost cetate, care să fi scăpat de noi. Toate le-au dat Domnul Dumnezeul nostru în mâinile noastre.

37Numai la pământul fiilor lui Aman nu ne-am apropiat, la toate cele din valea lui Iavoc, și la cetățile cele din munte, după cum au poruncit nouă Domnul Dumnezeul nostru.